Sălaj Velo Tur 2016

Sălaj Velo Tur 2016

by Bicheru Cycling Concursuri Stiri

Sâmbătă – 14 mai, echipa Bicheru Cycling a participant cu 3 cicliști la cursa de șosea Sălaj Velo Tur 2016, organizată de către Consiliul Județean Sălaj, în parteneriat cu ADI Sălaj Plus și AS Instinct Team.

Participanții au avut de ales între două trasee: traseul scurt de 80km (categoriile Feminin și Juniori) și traseul lung de 120km (categoriile Elite și Amatori Masculin), cu o diferență de nivel de cca.1100m, cu startul din Zalău și sosirea în Grădina Botanică din Jibou. La start s-au prezentat în jur de 150 de cicliști din toată țara, printre care rutieri profesioniști și multiplii campioni naționali.

13262593_1010240312405714_1347312275_o

După o cursă foarte intensă, dominată de vântul puternic, la categoria 15-18 ani, Chismorie Almond David a reușit să termine cursa de 80km în 02h:10m:31s ocupând locul 5 la final, fiind primul dintre sportivii amatori. La categoria 30-39ani, Samuel Medrea a reușit să obțină un loc pe podium, ocupând cea de-a treia poziție cu timpul de 03h:15m:59s. Supriza a venit la categoria 19-29ani unde albaiulianul Beniamin Tămaș a reușit să obțină victoria cu timpul de 03h:14m:59s, caștigând astfel și premiul de 900 de lei. Echipa Bicheru Cycling a ajuns astfel la cea de-a treia victorie în cursele de șosea în acest sezon, după ce, în data de 8 mai, Beniamin și Samuel au reușit să obțină poziția fruntașă la categoriile de vârstă în Turul Municipiului Deva.

Samuel:

M-am bucurat să pot participa la această cursă frumos organizată. În prima parte am avut dificultăți din cauza picioarelor obosite, iar în a doua jumătate m-am simțit destul de comfortabil, pedalând într-un ritm constant. Doresc să mulțumesc colegilor Beniamin și Almond pentru încurajarea lor și sprijinul acordat.

04

Beniamin:

Prin câștigarea acestei competiții, m-am bucurat de rezultatul pregătirii mele. Chiar dacă la început am pierdut contactul cu grupul fruntaș, am reușit să revin alături de alți trei rutieri din nou în grup. Apoi restul cursei am lucrat împreună cu ceilalți și la sprintul final m-am impus. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru puterea de a participa la aceste competiții.

03

David:

A fost o cursă foarte intensă, am suferit de la început până la sfârșit, pe urcări m-am simțit foarte bine, antrenamentele intense cu echipa au dat roade. Am reușit să obțin locul 5 după un atac în ultimii 2 km. Per total sunt foarte mulțumit de rezultat, mulțumesc mult echipei pentru susținere.

01

*** Mulțumim tuturor celor care ne susțin !

*** Rezultate și poze preluate de la organizatori. Mulțumiri celor implicați în organizarea evenimentului!

Spring Classic Challenge 2016

Spring Classic Challenge 2016

by Bicheru Cycling Concursuri Stiri

Duminică – 3 aprilie, cei 4 tineri cicliști ai echipei au început sezonul competițional în ciclismul de șosea cu cursa Spring Classic Challenge, desfășurată în județul Sibiu, cu startul si finish-ul în comuna Micăsasa.

Participanții au avut de ales între două trasee: tura scurtă de 41km, cu o diferență de nivel de cca.280m și tura lungă de 140km cu o diferență de nivel de cca.940m. Băieții noștri s-au împărțit doi câte doi, Andrei împreună cu Almond participând la tura scurtă, în timp ce Ionuț și Beni au ales să concureze în tura lungă.

Traseele alese de organizatori au fost destul de dificile, cu unele porțiuni de drum destul de rău, 3km chiar neasfaltați și câteva dealuri abrupte.

spring_03

Concurența a fost puternică, mulți sportivi profesioniști prezentându-se la start. În ciuda gradului destul de ridicat de dificultate, rutierii albaiulieni au terminat cu bine cursa, obținând niște clasări remarcabile:

-la tura scurtă: Andrei Rusu – locul 13 (timp 1h:14m:12s), iar Chismorie Almond Edgar – locul 5 (timp 1h:11m03s) dintr-un total de 41 de sportivi.

spring_05

-la tura lungă: Cioica Ioan Ștefan – locul 14 (timp 4h15m45s), iar Beniamin Tămaș – locul 4 (timp 3h54m32s) dintr-un total de 49 de sportivi.

Almond:

spring_04

A fost un concurs cu un ritm intens, m-am simțit foarte bine, din păcate am pierdut grupul fruntaș pe porțiunea de drum neasfaltată, nefiind obișnuit cu astfel de drumuri, așa că am pierdut podiumul. Sunt puțin dezamăgit, dar totuși bucuros cu forma actuală, am dat tot ce am avut și mă bucur că antrenamentul cu echipa a dat roade.

Beni:

spring_02

M-am bucurat să încep acest nou sezon cu concursul de la Micăsasa și am putut să văd un progres al meu personal față de anul trecut în ceea ce privește evoluția pe parcursul cursei, să am o rezistență mai bună. Cursa mi-a plăcut, complexă și cațărările frumoase, drumul a fost diversificat ca și suprafață de rulaj, însă nu am fost intimidat de acest lucru. Am învățat să fiu mai atent în concursurile viitoare cu evadările și să risc mai mult. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu am avut accidente pe drum, știu că mulți au abandonat și că mi-a dat putere să fac față drumului. Abia aștept concursul urmator!

*** FELICITĂRI, BICHERI !

*** Rezultate și poze preluate de la organizatori. Mulțumiri celor implicați în organizarea evenimentului!

La sfârșit de sezon ne dăm … ENDURO!

La sfârșit de sezon ne dăm … ENDURO!

by Concursuri Stiri

Salutare tuturor Bicherilor și tuturor celor care pun bucuria între picioare! (știți voi, treaba aia cu … “put the fun between your legs”) .

Anul ăsta m-am dat mai mult ca anu’ trecut și în ultima lună am fost la trei evenimente de gen organizate de oameni diferiți. În consecință, aș vrea să fac un review, din perspectiva unuia care nu se dă nici prea bine nici prea rău și care participă pentru distracție, voie bună și oameni faini.

Primul dintre concursurile la care am fost e cel de la BRAȘOV – OFF-CAMBER ENDURO – 26, 27 septembrie.
Zona, traseele speciale și transferurile au fost super faine, însă ploaia a stricat puțin din farmec. Unora le-a prins bine (vezi Pascu Sergiu) și per total a fost distractiv. Oamenii care au fost în zonele de start și finish au rezistat eroic pe o vreme pe care, vorba aia “Nici mâța n-o scoți afară din casă!” Jos pălăria în fața lor, în special fetelor de la start PS3 și PS4. 🙂 Pe probele speciale nu am întampinat probleme, în schimb la semnalizarea transferurilor a fost dezastru. M-am pierdut între PS1 și PS2, în condițiile în care cu o zi înainte am fost pe acolo. Dacă eram singurul, mai ziceam că-s eu bou, dar se pare că am fost o ciurdă mai mare. Atmosfera în zona de start nu a fost prea friendly. Din punctul meu de vedere, lumea a fost cam nervoasă, încordată și de departe părea un eveniment exclusivist adresat doar celor cu “denumire cu origine controlată”. Nu m-am simțit ca între prieteni, sau măcar ca între oameni care împart aceeași pasiune. S-a văzut mai degrabă ca un One man show, sau ca o “încordare degeaba de mușchi” ca să citez un concurent cu care parcurgeam transferurile.

offcamber_01

Pachetul de start a fost dezamăgitor, în sensul că nu cred că am pretenții prea mari când pretind un număr de concurs care să stea pe bitză chiar dacă plouă, timp de 2 zile cât ține evenimentul. La 85 de lei taxă de participare se putea un număr dintr-un material mai bun. Știu eu pe unii care au reușit, deci, se poate. Am auzit comentarii cum că “Pai de ce ți-ai pus și tu numărul de azi? Trebuia să îl pui doar mâine, la concurs”. În condițiile în care în ziua respectivă se făceau calificări, un subiect delicat de asemenea. Calificări în care, te dădeai sau nu, oricum nu prea era important, dovadă fiind faptul că nume importante de pe primele locuri au preferat să facă altceva în timpul acela. O chestie destul de nasoală a fost faptul că nu am putut forma grupe cu ordinea de start. Adică, dacă eu m-am dus cu 5-6 prieteni acolo și aș fi vrut să mă dau pe transferuri cu ei, nu s-a putut. Așa a fost regulamentul, l-am respectat, dar ar fi fain ca la anul să ne putem da cum vrem. Și știm că se poate și că-i fain din alte locuri.

04

Biletul cu timpii de start a fost rupt dintr-o coală A4 sec, evident. Cronometrarea (rezultatele) au lăsat de asemenea de dorit. Am plecat din poiană și de abia mai apoi au început să apară pe Facebook, în condițiile în care există sisteme de cronometrare care, când treci pe la finish, iți scot bon cu timpi și alte cele. Să nu-mi spuneți că-i scump, sau greu să faci așa ceva, că nu vă cred. Clasamentul s-a făcut cu pixul pe o foaie, iar premierea s-a strigat de pe un șervețel. Am dovezi dacă insistă careva.
A fost fain ca experiență, dar mă așteptam la mai mult. Mă duc și la anu’ pentru că toată lumea merită o a 2-a șansă.

*** Rezultate Off-Camber Enduro 2015, categoria Hobby: Sergiu Pascu – locul 2 (21m:32s), Mihai Lazăr – locul 21 (29m:06s), Andrei Burnete – locul 45 (37m:46s), Martin Nicoldi – locul 50 (43m:01s)

Al 2-lea concurs a fost organizat o săptămână mai târziu – BĂIȘOARA ENDURO – 3, 4 octombrie.
Experiența de aici a fost mult mai bună decât cea de la Brașov, din toate punctele de vedere. Poate și aici prea multa competivitate, dar e totuși concurs, și oamenii și-au dat interesul ca participanții să se simta bine primiți. Traseele au fost faine, atât specialele, cât și transferurile. PS1 și PS2 s-au suprapus în câteva porțiuni cu traseul de la Maratonul Băișorii din vară. Bolovani la greu, porțiuni de dat la pedală, apă și noroi, adică ENDURO. Eu, dacă aș fii în locul organizatorilor, aș fi mândru și nu aș pleca urechea la gura lumii (vezi problema cu startul în urcare). Traseele și transferurile au fost marcate bine spre foarte bine. Eu nu am avut dificultăți în găsirea punctelor de start, și nici nu am auzit pe alții să aibă.

bai1_01

Pachetul de start a fost de asemenea mult mai bine pus la punct decât la Brașov. Numărul de concurs era dintr-un material de puteai să iți faci mudguard din el și nu s-ar fi stricat nici într-un an, iar la prețul de 90 de lei aveai incluse 2 zile de dat cu telescaunul pentru a ajunge la PS3 și PS4.
Cronometrarea a fost la alt nivel, de asemenea. Când predai cipul puteai să iți vezi timpul și poziția în clasament în timp real, pe un monitor de pe mașina RED BULL.
Bottom line, a fost super și la anul mă duc cu siguranță, pentru că a fost fain!

bai_02

*** Rezultate Băișoara Enduro 2015, categoria Seniori: Mihai Lazăr – locul 20 (27m:34s), Andrei Burnete – locul 32 (31m:55s), Sergiu Pascu – locul 41 (37m:37s), Martin Nicoldi – DNF

Al 3-lea concurs a fost cel de la REȘIȚA – METAL ENDURO – 17, 18 octombrie. Pentru ei nu aș putea să găsesc o piesă mai potrivita decât : https://www.youtube.com/watch?v=hSTivVclQQ0 .
Aici am fost și anul trecut și pot să spun că totul a fost mult mai bine!
A fost cel mai fain, cel mai bine organizat și cel mai user friendly eveniment de genul.

metal01

Transferurile au fost aceleași, dar traseele PS1, PS3 și PS4 s-au schimbat și sunt mult mai fun. Oamenii (organizatorii) au fost la fel de prietenoși ca anul trecut și m-am simțit ca între colegii de la Bicheru. Am fost întrebat de sănătate, deși nu sunt nici măcar între primii 10, iar dacă am avut nevoie de ceva, s-a rezolvat fără tam tam și alte chestii.
Trasee și transferuri marcate impecabil.

metal_02

Pachetul de start a fost de asemenea super fain, tricou și număr faine, plus grafic cu specialele și transferurile, precum și stickere numa’ bune de împodobit cadre sau căști.
Cronometrarea a fost pe măsura așteptărilor, fără greșeli, evenimente sau pixuri, cu bon la sfârșit pentru fiecare concurent, plus clasament intermediar listat destul de des.
Mulți voluntari și organizatori, foarte prietenoși și implicați cu sufletul. Asta a facut diferența aici!

*** Rezultate Metal Enduro 2015: Sergiu Pascu – locul 8 (20m:16s), Ștefan Cioica – locul 17 (21m:37s), Mihai Lazăr – locul 22 (22m:55s), Andrei Burnete – locul 30 (23m:32s), Martin Nicoldi – locul 58 (26m:41s)

comparatie

CEL MAI FAIN EVENIMENT ENDURO AL ANULUI merge la . . . METAL ENDURO REȘIȚA! Mulțumesc baieților de acolo! Ne vedem la anul!

Eu cred că 80% dintre oamenii care merg la genul ăsta de concursuri merg pentru atmosferă, pentru oameni faini, pentru amintiri (un număr de concurs, tricou sau medalie) și pentru experiența în sine. Premiile contează pentru primii de pe podium … și poate nici pentru ei, iar ca să reușeșsti să organizezi așa ceva, trebuie să conștientizezi că fără cei 80% nu ai nicio șansă. Și nici fără voluntari sau oameni care fac asta din suflet, și nu din orgolii.

Mulțumesc tuturor celor care s-au implicat în organizerea acestor evenimente, sper să ne revedem la anul, iar dacă am supărat pe cineva, îmi cer de pe acum scuze!
Zi faină tuturor !!!

*** Rezultate și poze preluate de la organizatori. Mulțumiri fotografilor implicați!

Race report – Banat Epic BE, un frate mai mic

by Concursuri Stiri

Vineri 18 septembrie, ora 22:00. Mă hotărăsc pe ultima sută de metri să particip la tura scurtă organizată sub formă de concurs în cadrul mai marelui eveniment MTB desfăşurat pe două etape, 2BE, anunţat încă de la începutul verii de Alex şi Elena Fodor pentru weekendul 20-21 septembrie.  Aşa cum se anunţa, cele două curse au fost dure, ba chiar foarte dure, ce au pretins multă anduranţă, dar mai ales experienţă în MTB-ul adevărat, pentru că ideea de la care pornise 2BE, pe care o găsiţi expusă de către iniţiatorii ei aici, s-a materializat întocmai, ba chiar pot spune că s-a însufleţit şi că va creşte armonios, cu siguranţă.  Mai multe despre traseul ce a cuprins atingerea vârfului Ţarcu vă pot spune colegii mei, Ionuţ şi Andrei, care au terminat cu brio cursa din prima zi, lăsând parcurgerea integrală a etapelor pentru data viitoare.

Aşadar, de când auzisem de această cursă dură, încolţise şi în sufletul meu dorinţa de a lua parte la o asemenea experienţă, însă raţiunea mi-a atras atenţia că nu sunt nici pe departe pregătită fizic pentru a termina un astfel de traseu la timp. Tura scurtă se dorea a fi una  de recunoaştere prietenească a zonei de către cei care nu se simţeau pregătiţi pentru durul 2BE. Văzând că şi acest traseu capătă interes, Alex Fodor anunţă că tura de o zi s-a transformat în concurs cu premii, astfel se naşte şi fratele mai mic, BE,  nu foarte iertător nici el, zic eu…

Am simţit, fără nici o îndoială, că merită să mă trezesc la ora 5:00 pentru a porni la drum spre Slatina-Timiş, curiozitatea fiindu-mi răsplătită de o zi memorabilă. Mi s-a alăturat şi Gabi, un prieten din grupul de bicicliști hunedoreni, care își dorea să vină în tură, fără a participa la competiţie. Ajungem la limită pentru înscriere, atmosfera este relaxată deoarece sunt destul de puţini participanţi … aşadar îmi zic că am destul timp să mă pregătesc şi să ajung la start, care era la 5 minute de pedalat de punctul de bază. Zis şi aproape făcut, pe când să o luăm spre start, toţi plecaseră deja şi mai erau vreo 15 minute până la ora 10:00. Nu am verificat harta primită, gândindu-ne că e indicat, iar după ce am fost îndrumaţi greşit de două persoane la rând, am pedalat în grabă spre presupusul start, ocazie cu care mi-am făcut şi eu încălzirea, pedalând vreo câţiva kilometri buni în direcţia opusă  în timp ce se dădea startul la BE. Am apreciat  gestul lui Alex de a-mi răspunde rapid la telefon şi de a-mi explica cu răbdare unde ar trebui să ajungem.

Pornim pe traseu cu 7 minute întârziere, timp de vreo jumătate de oră negăsind nici fir de praf de la ceilalţi, ceea ce mă face să forţez pe urcare, cum n-am făcut-o niciodată la început de cursă.  Ştiam ca nu suntem mai mult de 3 fete înscrise, aşa că nu era miză neapărat, dar parcă nu voiam să ajung chiar ultima. Căţărarea devine din ce în ce mai serioasă, pe un drum cu dune de nisip şi o pantă dulce-amară, exact cum îmi imaginasem, dar priveliştile sunt  superbe şi se anunţă un traseu şi mai şi. Încep să depăşesc participanţi  şi parcă încep să prind puteri. Partenerul meu de tură, Gabi, rămâne în urmă destul de mult şi decid să nu îl mai aştept, depăşesc trei fete, deci mă gândesc că poate suntem mai multe şi încep să cresc viteza pe urcare … dar ce urcare! Ajung într-un punct unde efectiv abia împingeam bicicleta la deal fără să o răstorn, întrebându-mă totuşi unde e acel procent de 90% ciclabil anunţat. Per ansamblu a fost totuşi o căţărare frumoasă unde nu puteai să o laşi moale, ori forjai, ori te dădeai jos. Mie mi-a plăcut şi pot spune că m-a motivat să trag tare şi să scap cât mai repede de ea.

În momentul în care am ajuns în punctul maxim al traseului şi am putut admira peisajul alpin în bătaia vântului răcoritor, pot spune că aşteptările mi-au fost depăşite şi am simţit o mare bucurie. Încercam, în acelaşi timp, să imi imaginez cum ar trebui să fie pentru cei de la tura lungă, care au mai avut de mers cel puţin încă pe atât şi care erau undeva acolo sus… Înainte de primul punct de alimentare mi-am exersat calităţile de downhiller pe o coborâre epică printre bolovani, specifici zonelor mai înalte, dar, deşi mă aşteptasem la lespezi, au fost cam “mingi de fotbal”, cum a descris şi Ionuţ. M-am ales cu nişte mici lovituri de la pedale şi o şa înfiptă în zona lombară într-unul din salturile de pe bicicletă. Am parcurs mare parte din această coborâre pe bicicletă, însă am fost nevoită să mă dau jos pe o porţiune extremă, cu atât mai mult cu cât nu merita niciun risc.

La PA1 am primit glucoză şi m-am  bucurat să aud cum greul cel mare a cam trecut, dar mai ales că sunt prima fată aici. Nu mă simţeam deloc obosită aşa că de aici până la final am pedalat singură în cea mai mare parte a timpului. Coborârile au fost lungi, la un moment dat îmi amorţiseră degetele pe frâne, cât despre plăcuţele de frână… ei bine, ele au avut de lucru. Nu voiam să exagerez, ştiind că mai important decât orice e să ajung cu bine la finish. Undeva după PA2, cu aproximativ 8 kilometri rămaşi, am ratat schimbarea de direcţie, banda era puţin ascunsă de către vântul puternic şi am mai urcat cel puţin 5 minute pe drumul principal, până când am ajuns la o intersecţie ce m-a făcut să realizez că nu mai am niciun marcaj. Pe când să o iau la vale,  mă gândesc totuşi să verific trackul ce îl aveam pornit pe gps în buzunar aşa că mă întorc totuşi la timp şi cresc viteza pe una dintre ultimele coborâri.

Urmează o mică urcare pe iarbă unde îmi dau seama că am cam rămas fără puteri, iar vântul puternic din faţă nu mă ajută deloc. Mă încăpăţânez totuşi să nu mă înec la mal şi nu las garda jos, ştiind că am pierdut destul timp cu mica rătăcire. Ajung la asfalt şi pe când mă entuziasmez că totul a luat sfârşit, mi se deschide în faţă o urcare la care nu îi zăresc nici urmă de capăt. Linia de sosire a devenit bine-cunoscuta fata morgana timp de 2 kilometri în care am simţit că o să leşin de căldură şi că rămân în curând fără oxigen, afară fiind cel puţin 30 de grade, după o apreciere  indulgentă. Drumul de întoarcere în “base camp” a fost excelent pentru refacerea de după cursă,  iar atmosfera de aici extrem de caldă şi prietenoasă ce te făcea să te simţi ca acasă, iar masajul pus la dispoziţie de organizatori s-a dovedit a fi o idee mai mult decât strălucită. După cele două rătăciri, am reuşit să termin cu un timp de 4h şi 27 min, situându-mă pe primul loc din patru la feminin şi pe locul 5 din totalul de 18 participanţi care au luat startul la BE.

Experienţa acestei zile mi-a trezit dorinţa de a mă pregăti fizic şi psihic pentru următoarea cursă 2BE, care s-a anunţat a fi regândită şi a oferi ciclabilitate în proporţie mult mai mare, păstrându-şi caracterul cu care a luat naştere.

*** Rezultate și poze preluate de la organizatori. Mulțumiri celor implicați în organizarea evenimentului!

  • parte din echipa

  • ardeee ...

  • Basecamp

  • aliniati la start

  • pregatite pentru concurenti

  • King of Mamut

  • Ana - responsabil hidratare :)

  • Queen of Mamut

  • Beni

  • Ionu

  • Almond

  • Flip

  • Juju

  • Eni

  • Mișu

  • Iulia

  • relaxarea de dupa ...

Mamut Bike Race 2015

by Cristi Cioroga Concursuri Proiecte

Acum e liniște, a trecut aproape o săptămână, și pot scrie câteva cuvinte …

Sâmbătă, 12 septembrie 2015, a avut loc la Alba Iulia competiția de ciclism Mamut Bike Race 2015. Presa a fost prezentă la evenimentul organizat de către noi, în parteneriat cu Primăria Municipiului Alba Iulia, și apreciez mult acest aspect. Au fost primii care au scris despre concurs, inclusiv poze, clasamente, interviuri etc. Am văzut la fața locului Alba24.ro, ZiarulUnirea și ProTv; poate au fost și alți reporteri prezenți la eveniment … țin să le MULȚUMESC tuturor. Mult ne-au mai ușurat munca 🙂

Nu aveam niciun chef să ajung acasă și să dau comunicate, să transmit clasamente și date oficiale. Nu că nu aș fi vrut, însă oboseala și-a spus cuvântul; niciunul din echipă nu avem experiență în organizarea evenimentelor de acest gen și stresul a fost prezent peste tot. Cu 2 zile înainte am schimbat locația zonei de înscrieri și socializare, iar în ziua premergătoare concursului au fost modificate mici porțiuni din traseu din cauza ploilor căzute. Ne-a dat ceva emoții ploaia, însă terenul s-a zvântat destul de mult, astfel încât în ziua concursului nu au fost probleme deosebite. Ne-am pregătit, totuși, cu mai multă apă la final (3mc, pentru spălarea bicicletelor) și perii de curățat și ulei pentru lanț la punctele de alimentare. În ziua concursului, toate s-au derulat cu repeziciune, însă fiecare a știut ce și cum să facă, fiecare s-a făcut util cum a putut. Ne-am bazat pe foarte mulți oameni în ziua concursului, la organizarea acestuia, atât pe traseu, la punctele de alimentare, cât și în zona de agrement, unde am petrecut mare parte a timpului. Și am fost într-adevăr mulți, în jur de 60 de persoane … colegi bicheri, prieteni și prietene, soții, copii … de la mic la mare, fiecare a pus mâna și a făcut tot ce a putut ca să fie bine.

Ne-am întâlnit de câteva ori și am împărțit sarcini dinainte, fiecare având un rol bine stabilit. Nu au fost impuneri … însă rolurile au fost luate foarte în serios. Atât de Nelu, probabil cel mai “experimentat” dintre noi – în parcare, cât și de mezina Ana – la PA2. Poate o decizie controversată a fost restricționarea accesului auto în parcarea din zona de agrement și parcarea mașinilor în zona Parcului Dendrologic. Am dezbătut mult, fiind păreri pro și contra. Personal, aș face la fel și acum …

Anul trecut am tot pregătit și curățat un traseu prin pădure … vreo 4km, pe care ne doream să facem un mic concurs local. Să ne dăm vreo 4 ture pe el, cu niște premii simbolice. Probabil nu am fost suficient de motivați. Din noiembrie am început să ne gândim la concursul acesta. Cumva, nu știu exact cum, ideile noastre au prins contur și când ne-am trezit … s-a și terminat deja. Nu puteam face nimic din toate astea fără implicarea partenerilor, sponsorilor și colaboratorilor. Am primit sprijin din foarte multe părți și LE MULȚUMIM tuturor celor implicați în vreun fel în organizarea și buna desfășurare a evenimentului.

Ne-am bucurat să vedem în prima linie la Start și cicliști experimentați, membri ai diverselor cluburi sportive din țară. Le mulțumim că ne-au onorat cu prezența. Statistic vorbind, m-aș fi așteptat să fie o prezență mai mare din partea bicicliștilor din localitate. Totodată, o prezență mai mare din partea publicului la evenimente de acest gen ar fi binevenită. Dar astea sunt lucruri pe care nu le putem controla, va mai trece mult timp până ca lumea să participe de pe margine pentru susținerea sportivilor la genul acesta de evenimente outdoor.

În cifre, Mamut Bike Race 2015 arată cam așa: 158 participanți înscriși online până în 09.septembrie, 130 participanți confirmați în 12.septembrie, 115 concurenți aliniați la Start, 33 concurenți din Alba Iulia (dintre care 7 – membri Bicheru Cycling).

Am încercat, cum am știut mai bine, să facem lumea să se simtă bine. Nu știm în ce măsură am reușit; ne cerem scuze pentru eventualele poticniri și greșeli, inerente și omenești. Avem state de plată în cu totul alte domenii de activitate, astfel încât acest gen de acțiuni le practicăm voluntar, în puținul timp liber care ne mai rămâne.

Am coordonat evenimentul: Cristian Cioroga – concurs MBR2015, Claudiu Crișan – website, promovare, baze de date, foto/video, Sorin Toma – traseu, amplasare voluntari, marcaje, Ionuț Cioica – marcaje, Florin Cotoară – zonă agrement și start/sosire, Răzvan Pandor – PA1, Maria Miclea – PA2.

Ar mai fi foarte multe de spus … acum însă mă bucur că totul s-a terminat cu bine. Ne putem bucura de toamnă și continua turele de duminică, ture de socializare, alături de prietenii bicheri, aiudeni, turdeni, sibieni și alții care mai sunt 🙂

Ce a fost CEL MAI interesant lucru la acest concurs ?

Față de altele … la MBR2015 unii am fost cu organizarea, alți colegi de-ai noștri au fost concurenți. Cred că e interesant să concurezi acasă, în fața propriilor suporteri, colegi și prieteni. Cred că e un sentiment plăcut să te direcționeze un cunoscut pe traseu, să-ți dea apă sau să te-mbie cu o bucată de banană la punctul de alimentare, să-ți atârne medalia de gât la sosire, să te premieze sau să te servească la masă.

Tocmai din acest motiv am lăsat la latitudinea fiecăruia să aleagă unde dorește să fie: în echipa de organizare sau printre concurenți. Așa încât am avut bicheri peste tot … chiar și pe podium. Îmi plac implicarea și dăruirea oamenilor, spiritul de echipă și devotamentul. NU tolerez egoismul și nesimțirea.

Nu mai am ce să zic. S-a zis destul. Să mai și facem ceva.

MBR2015 … un concurs organizat de clubul din care fac parte, Bicheru Cycling … ce să zic? de data asta, eu nu am fost voluntar, ci concurent … organizarea a fost impecabilă … atmosfera a fost grozavă … felicitări tuturor. Ce mi-a plăcut și m-a impresionat a fost atitudinea tuturor, dar mai ales a voluntarilor de pe traseu, care au fost extraordinar de drăguți. La ultima urcare, pe vf.Mamut, am avut și galerie … Cireașa de pe tort a fost podiumul, la care sincer nu mă așteptam, mai ales că a fost categorie F30+ și traseul a fost și un pic noroios. În concluzie, o zi perfectă … felicitări încă o dată tuturor: organizatorilor, voluntarilor și, bineînțeles, concurenților! (Eniko)

Au concurat colegii noștri:

Beni Tămaș – 1h:24m:50s (loc 2, M19-29), Ionuț Cioica – 1h:29m:39s (loc3, M19-29), Almond Chismorie – 1h:43m:44s (loc 5, M14-18), Tudor Pîclișan – 1h:46m:01s (loc 8, M19-29), Eniko Cioica – 2h:29m:11s (loc 3, F30+), Iulia Cioica – 2h:22m:49s (loc 5, F14-29), Mihai Florea – 2h:45m:49s (loc 14, M40+), Iulia Guș – 3h:16m:14s (loc 10, F14-29)

FELICITĂRI TUTUROR CONCURENȚILOR! Vă mulțumim pentru participare!

Fiți sănătoși și fericiți!

Echipa Bicheru Cycling

*** Clasament MBR2015

*** Cum a fost

Geiger MTB Challenge – 2015

Geiger MTB Challenge – 2015

by Bicheru Cycling Concursuri Stiri

Duminică – 23 august, la Sibiu s-a desfășurat ultima etapă a Triadei MTB 2015.

“Geiger MTB Challenge” se află la cea de-a 8-a ediție și rămâne unul din cele mai importante și apreciate evenimente de gen din România. Dificultatea competițiilor organizate de C.S. PRO CYCLING este recunoscută, astfel că la traseul lung se aliniază la start unii dintre cei mai buni cicliști.

În acest an au fost propuse 3 trasee, de diverse lungimi și grade de dificultate:

Traseu A: Lung – 93 km – cu o diferență de nivel de 3.500 m
Traseu B: Scurt – 50 km – cu o diferență de nivel de 1.350 m
Traseu C: Începători – 23 km – cu o diferență de nivel de 300 m

Ionuț este colegul nostru cel mai experimentat (alți bicheri îl pot provoca … dacă vor), este campionul nostru 🙂 A evoluat mult … foarte mult chiar, de când l-am cunoscut. Să fie vreo 2 ani de atunci … S-a antrenat intens, constant și rezultatele au început să apară. După ce a concurat mult timp la diverse competiții pe traseele scurte ale acestora, anul acesta s-a produs o schimbare. A trecut la trasee lungi, de anduranță … “pentru cei puternici”.

2

Anul trecut a concurat la Geiger la traseul scurt … anul acesta a vrut mai mult. S-a înscris la traseul lung și ne-am bucurat să aflăm la telefon, în timp ce eram în tură, rezultatul extraordinar pe care l-a obținut. Meritul este al lui … și îi aparține în totalitate. Bucuria lui, exprimată sincer la telefon, este însă și a noastră. Și ne bucurăm alături de el la fiecare concurs pe care reușește să-l termine cu bine.

4

Cioica Ioan Ștefan – timp 06h:17m:36s (locul 5/18 la categorie M19-29 și locul 21/49 la general)

3

Cam așa a fost …

Maraton Geiger Sibiu tura lungă – cel mai greu maraton la ora actuala care se organizează în România. Un traseu de 93 de km cu diferență de nivel 3500 m.
Ce să zic, după tot ce am citit despre acest traseu pe multe forumuri m-am cam speriat, toți ziceau că e horor și groaznic de greu. Părerea la care am rămas eu e aceea că e greu … DA, e greu dar e frumos. E cel mai frumos traseu de MTB pe care l-am parcurs în cadrul unei competiții.
Dimineața la START am avut emoții mari pentru că nu știam la ce să mă aștept, cum va decurge, cât de tare să trag?

Până la acest traseu cel mai greu ca și diferență de nivel cumulată și lungime a fost Cozia – 61 km cu 1700 de m – după care știu că am fost rupt la final. Așa că am luat startul și mi-am propus să îmi mențin ritmul meu, să nu forțez, pentru că nu știu cât rezist dacă merg în ritm forțat, așa că am mers cu un puls intre 150 si 160bpm, mai mic decât merg de obicei la alte concursuri. Am pornit bine, am intrat bine pe traseu și am început ușor să bobinez, am văzut că în față am oameni pe care nu îi aveam de obicei, dar am știut că am timp … mai am 80 de km si 3500 de m.

Ajuns pe Măgura m-am minunat cât de ușor a fost și cât de rapid am ajuns față de anul trecut, când am participat la tura scurtă. Nu simțeam nicio durere în picioare, pulsul era okay, mă simțeam bine , știam că mai am încă de 2 ori atât. Este timp!
Pe coborârea de pe Măgura (o coborâre lungă cu panta medie de 25 %) rămâi fără frane … am dat și eu o căzătură, am pierdut ceva timp, am umflat roata față care era cam moale … m-am descurajat un pic cu partea de coborâre așa că am lasat-o mai moale până ce am ajuns în Valea Sadului, parcurgând o parte din traseu cu 2 băieți de la HPM.
A urmat de pe valea Sadului a 2-a urcare, despre care am auzit că e monstru, urci 20 de km până la Releul din varful pârtiei de la Păltiniș. Am luat-o ușor, în ritmul meu; am văzut că cei cu care am rulat până acolo au rămas în urmă, am continuat singur o mare parte și am început să ajung din urmă alți concurenți și chiar să îi depășesc până la finalul urcării. Am câștigat multe poziții până la releu, în ritmul meu.

Ajuns la releu, coborârea o știam: rockgarden-urile, toate singletrail-urile tehnice. Le-am mai facut odată în vară. Erau solicitante pentru mâini, grele, dar aveai o plăcere când vedeai că ai trecut cu bine. Partea nasoală e că mi s-a defectat maneta frână spate – când aveam frână, când nu aveam … cam nasol pe atâta coborâre cu o singura frână bună. Am pierdut mult timp pe coborâri … Dar am ajuns cu bine la Prislop și știam că greul a trecut și sunt întreg … și eu și bicicleta. Mai urmau două urcări scurte după care “blană” spre zona de finish.
Înainte de ultima urcare pe șosea, una destul de scurtă dar după atâta urcat … dar picioarele mă ascultau foarte bine, încă mai puteau duce. Am intrat în forță pe ea și am mai câștigat o poziție, l-am lăsat în urmă cu vreo 200 de m până în vârf pe ocupantul locului 6 la categorie, care m-a întrecut pe coborâre nu cu mult timp în urmă. După aceea au urmat 10 km de singletrail în coborâre prin pădurea Dumbravei, pe unde am mers ca un bezmetic până la final.

Am ajuns cu zâmbetul pe buze că am reușit să termin cel mai greu traseu de MTB din România și am aflat că ocup poziția 5, la 12 minute de primul la categorie. Am rămas surprins de cât de bine am mers și asta mi-a dat un boost de motivație pentru a continua să mă antrenez. Având în vedere că multe din concursurile la care am participat m-au cam lăsat rece, din diverse motive.

În concluzie, dacă ești antrenat și te simți în stare mental … merita făcut, parcurs chiar și într-o zi traseul, înveți multe și ai parte de panorame adevărate … 🙂
Eu anul trecut, în februarie, aveam 98 kg și abia redescopeream pedalatul după o pauză de aproape 4 ani în care nu am mai făcut niciun sport, fiind la facultate. Mulțumesc Bicheru Cycling pentru asta.
Felicitări organizatorilor pentru marcajul traseului (care a fost perfect), precum și pentru organizarea foarte bună a concursului. Sper să reușească să mențină Triada MTB în continuare mulți ani!
Mulțumesc Squeezy pentru produsele de calitate care au alimentat motorul.

*** FELICITĂRI, IONUȚ !

*** Rezultate și poze preluate de la organizatori. Mulțumiri celor implicați în organizarea evenimentului!

On Top of The World – 2015

On Top of The World – 2015

by Bicheru Cycling Concursuri Stiri

Sâmbătă – 1 august, la Sinaia a avut loc cea de-a V-a ediție a competiției On Top of The World.

„On Top of the World Bike Fest“ este concursul de mountainbike uphill din cadrul competiției, în care elementul de unicitate și spectaculos este dat de cadrul natural deosebit, traseul de concurs parcurgând o mare parte din Parcul Natural Bucegi.

În acest an, 106 de concurenţi pasionaţi de ciclism şi natură au luat startul la concursul de mountainbike care s-a desfăşurat pe patru trasee cu grade diferite de dificultate, care fac legătura între Sinaia şi Vârful Omu (2.507m). Concurenții s-au putut înscrie la 4 categorii pe 4 trasee diferite, fiecare traseu atribuit unei categorii anume:

EasyRide: Cota 2000 – Babele (7km, 330m diferență de nivel)

HobbyRide: Sinaia – Cota 2000 (12.5km, 1235m diferență de nivel)

ProfiRide: Sinaia – Babele (21km, 1470m diferență de nivel)

EliteRide: Sinaia – Vf.Omu (27km, 1925m diferență de nivel)

Andrei este un entuziast. Cu un zâmbet larg și părul răvășit este persoana lângă care îți dorești să te plimbi pe cărări de munte. Ne-a surprins cu turele de anduranță făcute în acest an, depășind rând pe rând praguri greu de imaginat în urmă cu ceva timp. La Sinaia s-a înscris la cea mai grea probă, nici nu ne așteptam altfel. A concurat la EliteRide, alături de sportivi foarte experimentați și a reușit un rezultat extraordinar, pe deplin meritat.

Cu timpul de 2h:48m s-a clasat pe locul 8 din cei 43 de sportivi participanți la categoria EliteRide B.

Cam așa a fost …

Ziua concursului a început cu sunetul ploii pe acoperișul locației unde am fost cazat. Îmi era teamă să nu fie așa toată ziua, dar când am plecat spre zona de start s-a oprit ploaia. Au rămas norii, pe care i-am străbătut de la Cota 1900 până pe Vârful Omu, numindu-i “o ceață deasă, de nu vezi nimic la 10 metri”. După o încălzire temeinică pe Aleea Peleșului a urmat alinierea la start. Concurenții s-au respectat, nu au fost accidente, chiar dacă aleea e destul de îngustă. Până la Cota 1400 a fost o urcare constantă, pe un drum forestier bine amenajat, unde am făcut cea mai mare parte a depășirilor.

01

Cred că porțiunea de traseu de la Cota 1400 până la Cota 1900 a fost cea mai solicitantă, fiind o diferență de nivel foarte mare. De la Cota 1900 a început un adevărat test de orientare , pe care l-am picat inițial, cu o scurtă abatere de la traseu. Am aflat doar la finalizarea concursului că alți concurenți, destul de mulți dintre ei, au ratat o intersecție și au ajuns pe Vârful Coștila.

03

Am simțit de aici încolo că nu mai trag tare, nu aveam niciun reper vizual mai departe de 10 metri împrejur și voiam să se termine cu bine. Despre traseu … pot spune că e fantastic! Potecile, drumurile cu bolovani, toate îți solicită la maxim îndemânarea și concentrarea. Pedalând pe platou, am început să prind din nou putere, după urcarea istovitoare de mai înainte.

05

Am trecut și de punctul de alimentare de la Babele și traseul nu dădea semne a se îmbunătăți, din contră, bolovanii au devenit mai mari! În cele din urmă am ajuns pe ultima urcare până în vârf, iar acolo m-au impresionat încurajările turiștilor care coborau. Era o galerie ad-hoc până la finish, cam ce vezi pe cățărările din Turul Franței, dar fără un public așa numeros.

06
Am terminat! Gata! S-a sfârșit unul din cele mai frumoase concursuri la care am participat… Dar stai, că trebuie să cobor cumva de aici!
Organizatorii ne-au sfătuit să coborâm în grupuri, că e mai sigur așa, date fiind condițiile meteo. Eu am coborât cu Sorin din Timișoara, concurentul ce a terminat inaintea mea, pe locul 7. Abia ajuns din nou la Cerdac și zărind prin ceață un abis pe partea stângă, mi-am amintit unde sunt! Coborârea a decurs fără incidente. Am ajuns la șosea, după alte 10 minute de coborâre de la Babele, și astfel am avut ocazia să pedalez și pe Transbucegi. Impropriu spus să pedalez, că e o coborâre de basm, o pot compara cu coborârea de la Pasul Urdele la Novaci, pe Transalpina.

Spre seară a urmat festivitatea de premiere, într-o atmosferă la fel de prietenoasă ca și organizarea dinainte de concurs și startul. Nu am simțit agitație, nervozitate, stres, în ziua asta. A fost plină de lucruri plăcute. Știam în ce mă bag, organizatorii au făcut o treabă foarte bună, vremea a fost bună, dacă e să țin cont de prognoza din ziua anterioară.
Am plecat din Sinaia cu dorința de a reveni și în anii următori la On Top of the World.
Trebuie să le mulțumesc și colegilor de club, din Bicheru Cycling pentru că m-au sprijinit și încurajat. La fel și lui Robi, de la Alba Sport Vision, pentru că a mers ca un ceas elvețian bicicleta la concurs!

*** FELICITĂRI, ANDREI !

*** Rezultate și poze preluate de la organizatori. Mulțumiri celor implicați în organizarea evenimentului!

Cupa “Max Aușnit” – 2015

Cupa “Max Aușnit” – 2015

by Bicheru Cycling Concursuri Stiri

Sâmbătă – 25 iulie, la Lugoj a avut loc a IV-a ediție a competiției de ciclism Cupa Max Aușnit, un concurs destinat atât profesioniștilor, cât și amatorilor. La start au fost aliniați în jur de 240 de cicliști români, dar și din alte țări: Ungaria, Italia, Grecia, Statele Unite ale Americii, chiar și Camerun. Echipa Bicheru Cycling a fost reprezentată de tinerii rutieri Beniamin Tămaș și Almond Edgar Chismorie, aflați la prima participare în cadrul acestei competiții.

03

Traseul de 111km a fost unul foarte valonat, cu o diferență de nivel de 1400m (puțin mai mică decât echivalentul unei urcări pe Transfăgărașan). Încă de la startul cursei (ora 10:00) temperatura a fost foarte ridicată, înregistrându-se 37°C; după ora 11:00 cicliștii au avut de îndurat temperaturi de peste 42°C. Din cauza vremii caniculare au fost și rutieri care nu au reușit să termine această competiție, din păcate au avut loc și multe căzături datorită concurenților care își asumau prea multe riscuri în viraje.

01.beni 02.beni

Cupa Max Aușnit destinată profesioniștilor a fost câștigată de rutierul Andrei Nechita de la Tușnad Cycling Team, urmat de Eduard Grosu care a pierdut cursa la doar câteva miimi de secundă. Cei doi au reușit să termine cursa în 2h:41m:27s. Cicliștii albaiulieni au reușit să parcurgă traseul dificil fără incidente, reușind să obțină rezultate remarcabile.

06.almond
Beni

Beniamin Tămaș cu timpul obținut de 02h:55m:35s a terminat concursul al 4-lea din 54 de sportivi în categoria sa de vârstă (18-29 amatori), la doar 4 secunde de primul loc.

M-am bucurat să pot să particip la competiția Max Aușnit 2015, am fost plăcut impresionat de organizarea bună și implicarea voluntarilor, traseul complex și echilibrat între urcări și coborâri și de modul în care s-a desfășurat toată activitatea. A fost o adevarată provocare să concurez pe o temperatură așa de ridicată, însă am terminat cu bine. Am fost foarte mulțumit, având în vedere că săptămâna dinaintea concursului am avut ceva probleme de sănătate și antrenamentul a fost întrerupt. Însă, am văzut cum Dumnezeu a fost Cel care mi-a dat puterea necesară să pot concura și chiar să obțin un loc bun. Sunt încurajat de lucrul acesta și îmi doresc să evoluez tot mai mult la viitoarele competiții.

05.almond
Almond

Almond Edgar Chismorie a reușit să termine traseul în 03h:06m:35s, fiind primul sportiv amator sub 18 ani.

Cupa Max Aușnit a fost o competiție deosebit de dificilă, datorită numeroaselor urcări străbătute într-un ritm foarte ridicat datorită sportivilor profesioniști aflați în cursă și a temperaturilor foarte de greu de îndurat timp de 3 ore pe bicicletă. Sunt fericit că am reușit să evit căzăturile și să termin această cursă într-un timp mult mai bun decât mă așteptam.

*** Felicitări bicherilor noștri!

*** Rezultate și poze preluate de la organizatori. Mulțumiri celor implicați în organizarea evenimentului!

  • the team

  • start off-road

  • start road

  • Beni

  • Almond

King of the mountain – 2015

by Bicheru Cycling Concursuri Stiri

Vineri – 3 iulie, la Păltiniș a avut loc cea de-a 5-a ediție a concursului “King of the Mountain”, cu cele două curse destinate cicliștilor: una care s-a desfășurat pe șosea – “King of the Road” și cealaltă care s-a desfășurat pe forestier – “King of the Off-Road“. Genul acesta de concurs este unic în România. Sportivul trebuie să se lupte cu el însuși pentru a obține cel mai bun timp pe o cățărare de 15 km, cu o pantă medie de 5% și cu unele zone de 14%. Concursul s-a desfășurat în paralel cu Turul Ciclist al Sibiului 2015. După ce toți concurenții de la “King of the Mountain” au trecut linia de Finsh, a urmat rândul rutierilor profesioniști în cadrul celei de-a doua etape a Turului Sibiului să termine cursa în același loc: stațiunea Păltiniș.

La concurs ne-au reprezentat tinerii noștri colegi Rusu Andrei, Chismorie Almond Edgar, Cioica Ioan Ștefan și Tămaș Beniamin, însoțiți de Deac Lucian, team managerul echipei de șosea Bicheru Cycling, care le-a oferit tot ajutorul de care au avut nevoie atât înainte, cât și după competiție.

După o încălzire de aproximativ 40 de minute cicliștii echipei s-au aliniat la start. Doi dintre ei au participat la categoria offroad – Andrei și Ionuț, iar ceilalți doi – Beni și Edgar – la categoria de șosea. Startul a fost dat de la Curmătura Ștezii, la aproximativ 2 km de Rășinari, concurenții urmând să înfrunte 15km de urcare spre Păltiniș pe temperaturi ridicate de până la 30°C.

Albaiulienii au reușit să parcurgă cele două trasee într-un timp scurt, întorcându-se acasă cu rezultate foarte bune. Astfel, în cadrul concursului King of the Road, Tămaș Beniamin a terminat traseul în 44m:17s, ocupând locul al 14-lea, iar Chismorie Almond Edgar a terminat în 47m:20s, sosind pe a 22-a poziție din totalul celor 145 de concurenți prezenți la această categorie care au reușit să termine cursa.

Supriza a apărut în cadrul concursului King of the Off-Road unde Cioica Ioan Ștefan a reușit să termine pe a 3-a poziție cu timpul de 1h:00m:08s, aducând astfel încă un loc pe podium echipei. Andrei Rusu a reușit să termine traseul în 1h:06m:41s ocupând locul al 9-lea dintr-un total de 55 de participanți la această categorie.

*** Rezultate și poze preluate de la organizatori. Mulțumiri celor implicați în organizarea evenimentului!

Despre JBR2015

Despre JBR2015

by Cristi Cioroga Proiecte Stiri

01

Voi începe povestea Junior Bike Race 2015 cu sfârșitul acestei prime ediții. Suntem fericiți că primul concurs de mountain-bike pentru copii din județul Alba a adus pe terenul de la Ciugud nu mai puțin de 168 de participanți. Pentru cei mai mulți dintre copii știu cu certitudine că a fost primul concurs de acest gen: înscrieri online, pachet de înscriere cu număr plastificat, traseu off-road cu iarbă și pământ, cronometrare prin soft propriu pentru fiecare participant, tombolă, alimentare / hidratare la sosire și premii pentru primele 3 locuri la fiecare categorie. Deși marea majoritate a concurenților au fost din județul Alba, am avut câteva prezențe și din județele limitrofe: Bihor, Cluj, Timiș și Sibiu.

2

Acum, la rece, totul pare simplu și, cumva, natural. Însă nu a fost. Am avut mari emoții, fiind la prima experiență de acest gen. Ideea unui concurs dedicat copiilor a încolțit la sfârșitul anului trecut, imediat după ce Bicheru Cycling a trecut de la grup de bicicliști la club sportiv. Am ales locația din două motive principale: în primul rând noi avem sediul social în Șeușa (sat care aparține de Ciugud) și Ciugudul este prima comună din România care are o pistă de biciclete.

De ce un concurs MTB pentru copii? Voi răspunde simplu: vrem să încurajăm copiii să petreacă mai mult timp în aer liber, în natură. Copiii trebuie îndrumați spre natură și spre sport și consider că fiecare dintre noi îi poate influența, în mod pozitiv.

03

Totul a fost posibil prin semnarea unor parteneriate, colaborări și sponsorizări. Sunt cuvinte pe care orice organizator de evenimente, oricât de mici sau mari ar fi aceste evenimente, le cunoaște. În urmă cu vreo câteva luni poate nu credeam nici eu că totul se va materializa cum mi-am propus. Însă ideile expuse de noi au prins contur și am găsit susținere.

În primul rând mulțumesc partenerului nostru principal în organizarea evenimentului – Primăria Comunei Ciugud – și, în mod special, domnului primar Gheorghe Damian. Am pornit de la o idee și ideea aceasta a fost materializată printr-un parteneriat, primul semnat de către Asociația Bicheru Cycling. Au avut încredere în noi și sperăm că nu am dezamăgit. Un alt partener de încredere în organizarea evenimentului este Direcția Județeană de Sport și Tineret Alba. Prin implicarea lor au dovedit că susțin promovarea sportului pe două roți în rândul copiilor. Ca și ramură sportivă, ciclismul montan în România este departe de ceea ce se întâmplă la nivel mondial. Consider că nu poți ajunge niciodată la un anumit nivel fără să-i încurajezi pe cei mici să practice sport.

Pe parcurs ni s-au alăturat firme din județ: Cora Trade Center, Alpin 57 Lux, Alba Sport Vision, Dacia Market. Au contribuit la buna desfășurare a evenimentului cu produse oferite în pachetele de înscriere și premiere sau în zona de hidratare / alimentare. Ping și Pong au asigurat toate cele necesare bunei dispoziții și cred că fiecare copil a apreciat faptul că diploma de participare i-a fost înmânată de către Mickey Mouse sau Hello Kitty.

Alături de aceștia avem susținere în decursul acestui an din partea sponsorilor clubului nostru: Elis Pavaje, Tobimar, Dacia Market și Stromtech. Colaboratorii noștri de la Metropolis Sibiu (echipamente personalizate ciclism) ne fac să arătăm ca o echipă. Le mulțumim tuturor celor care ne-au ajutat. Indiferent de natura ajutorului primit. Alba24.ro este partener media Bicheru Cycling, încă de la apariția noastră ca și grup de bicicliști. Au promovat activitatea noastră sportivă de-a lungul timpului și țin să le mulțumesc pentru asta.

Consider însă că cel mai important este că am avut susținerea oamenilor. Cred și sper că oamenii fac lucrurile să devină posibile. Și mai cred că oamenii își doresc să vadă copii fericiți. Unii părinți vrem copii sportivi, alții ne dorim să fie cei mai buni la învățătură. Unii ne dorim să câștige concursuri, alții vrem coronițe și olimpiade. Toți părinții ne dorim copii sănătoși și fericiți. Cam asta vrem, în primul rând, pentru copiii noștri. Sănătate nu pot oferi, indiferent ce aș face … visez frumos, însă mă trezesc zilnic la cruda realitate. Fericire însă cred că pot oferi uneori. Și zâmbetele copiilor ne fac să mergem înainte. Și, atunci când ne este mai greu, ne uităm la o poză în care ne vedem copilul fericit. Uităm, pe moment, de toate celelalte probleme și ne rămâne doar această imagine în minte. Cu copilul zâmbind. A fost un scurt paragraf pe care prietenii sigur îl vor înțelege.

Mulțumesc oamenilor care ne-au fost alături în efortul nostru comun de a oferi zâmbete. Și puțină bucurie copiilor. Nu voi povesti ce s-a întâmplat la concurs … cei care au fost prezenți știu cum a fost. Noi doar am încercat să facem lucrurile cât am știut și cât am putut de bine. Poate am greșit pe alocuri, perfecțiune nu există și nici nu tindem spre așa ceva. Dacă am dat rateuri așteptăm sugestii pentru a progresa. Dacă am reușit, cât de cât, vă așteptăm la următoarele noastre evenimente.

Voi enumera câteva lucruri care poate nu s-au văzut. “Din culise”.

TRASEUL de concurs a fost stabilit încă din 15aprilie și definitivat împreună cu ceilalți bicheri în 16mai. Cei care au fost cu noi în tura de recunoaștere din 30mai au observat, probabil, la data evenimentului unele diferențe. Cu ajutorul utilajelor am cosit iarba în toate zonele (traseu, parcare, înscrieri, scenă, alimentare / hidratare public, alimentare / hidratare participanți). Joi, imediat după ploaie, am putut nivela prin cilindrare traseul Iepurașilor. În zona de Sosire, s-a amenajat doar jumătatea din dreapta, în partea stângă păstrând o zonă cu hopuri pentru cei mai experimentați participanți (categoria 12-14ani). Tot joi s-a realizat traversarea șanțului de la înscrieri la traseu. Vineri am montat stâlpii porții de Start/Sosire, cu ajutorul unei foreze. Tot în preziua concursului s-au montat corturile și scena. În toate aceste lucrări de amenajare am avut susținerea totală a partenerului nostru principal. Și astfel o zonă de păscut a devenit ciclabilă și pentru cei mai mici participanți.

04

Necesitatea CRONOMETRĂRII am decis-o cu circa 2-3 săptămâni înainte de concurs. Poate nu ar fi fost nevoie, însă ne-am dorit să le rămână copiilor în minte, pe lângă locul ocupat în concurs, și timpul în care au reușit parcurgerea traseului. Comparativ cu ceilalți competitori. Decalajul Startului cu circa 20-25 de minute s-a datorat înghesuielii din zona de înscrieri. Deși am anunțat pe toate căile posibile de ce ai nevoie pentru înscriere au venit foarte mulți participanți în jurul orei 9:30. Am decis să continuăm înscrierile și după ora 10:00 pentru a oferi copiilor șansa de a pedala. Zic doar că domnul Bereczki (Oradea) a reușit să ajungă în timp util fără probleme, însă unii albaiulieni nu au reușit să treacă Mureșul decât în jurul orei 11:00. Nu mulți, desigur, dar suficienți. Ca și program, am recuperat pe parcurs, astfel încât premierea și tombola s-au desfășurat înainte de ora anunțată oficial. SOFTUL de cronometrare este unul propriu, produsul colegului nostru Cristi Faur. A fost testat înainte cu o săptămână și credem că a făcut față cu succes. Chipuri RFID la un concurs de copii consider că era cam mult. Sau … eu știu ?! Poate la ediția următoare …

05

VOLUNTARII implicați în ziua evenimentului, cărora nu le știu numărul exact, sunt din familia Bicheru Cycling, membri sau prieteni. Cam toți bicicliști. I-ați văzut cu tricouri personalizate și pot spune că fiecare deține o bicicletă. În concluzie, de aici respectul lor pentru micii bicicliști. Câte un mulțumesc. Cam tot ce înseamnă imaginea acestui concurs (pornind de la logo și site, până la stickere, tricouri și bannere) este munca directorului nostru, cel care a refuzat postul de secretar, CLAUDIU CRIȘAN. Respect!

Cred că multe-ar fi de spus. Însă, ceea ce ne-am dorit cel mai mult a fost să vedem copii fericiți. Au fost mulți copii fericiți. Am văzut și lacrimi … am văzut și zâmbete. Eduard a fost printre cei mai fericiți. La prima extragere … 394 – nu mai era prezent la eveniment. Rebeca, fiica prietenului nostru Robert (Alba Sport Vision) continuă extragerea … și 138. Emoționat, băiețelul de 7 ani urcă pe scenă și se manifestă, fără rezerve, la vederea premiului.

06

Cam asta ne-am dorit …

Felicitările noastre tuturor participanților!

Fiți sănătoși și fericiți!

*** Imaginile sunt mai importante decât cuvintele. Toate pozele și filmările pot fi văzute aici