Sâmbătă – 1 august, la Sinaia a avut loc cea de-a V-a ediție a competiției On Top of The World.

„On Top of the World Bike Fest“ este concursul de mountainbike uphill din cadrul competiției, în care elementul de unicitate și spectaculos este dat de cadrul natural deosebit, traseul de concurs parcurgând o mare parte din Parcul Natural Bucegi.

În acest an, 106 de concurenţi pasionaţi de ciclism şi natură au luat startul la concursul de mountainbike care s-a desfăşurat pe patru trasee cu grade diferite de dificultate, care fac legătura între Sinaia şi Vârful Omu (2.507m). Concurenții s-au putut înscrie la 4 categorii pe 4 trasee diferite, fiecare traseu atribuit unei categorii anume:

EasyRide: Cota 2000 – Babele (7km, 330m diferență de nivel)

HobbyRide: Sinaia – Cota 2000 (12.5km, 1235m diferență de nivel)

ProfiRide: Sinaia – Babele (21km, 1470m diferență de nivel)

EliteRide: Sinaia – Vf.Omu (27km, 1925m diferență de nivel)

Andrei este un entuziast. Cu un zâmbet larg și părul răvășit este persoana lângă care îți dorești să te plimbi pe cărări de munte. Ne-a surprins cu turele de anduranță făcute în acest an, depășind rând pe rând praguri greu de imaginat în urmă cu ceva timp. La Sinaia s-a înscris la cea mai grea probă, nici nu ne așteptam altfel. A concurat la EliteRide, alături de sportivi foarte experimentați și a reușit un rezultat extraordinar, pe deplin meritat.

Cu timpul de 2h:48m s-a clasat pe locul 8 din cei 43 de sportivi participanți la categoria EliteRide B.

Cam așa a fost …

Ziua concursului a început cu sunetul ploii pe acoperișul locației unde am fost cazat. Îmi era teamă să nu fie așa toată ziua, dar când am plecat spre zona de start s-a oprit ploaia. Au rămas norii, pe care i-am străbătut de la Cota 1900 până pe Vârful Omu, numindu-i “o ceață deasă, de nu vezi nimic la 10 metri”. După o încălzire temeinică pe Aleea Peleșului a urmat alinierea la start. Concurenții s-au respectat, nu au fost accidente, chiar dacă aleea e destul de îngustă. Până la Cota 1400 a fost o urcare constantă, pe un drum forestier bine amenajat, unde am făcut cea mai mare parte a depășirilor.

Cred că porțiunea de traseu de la Cota 1400 până la Cota 1900 a fost cea mai solicitantă, fiind o diferență de nivel foarte mare. De la Cota 1900 a început un adevărat test de orientare , pe care l-am picat inițial, cu o scurtă abatere de la traseu. Am aflat doar la finalizarea concursului că alți concurenți, destul de mulți dintre ei, au ratat o intersecție și au ajuns pe Vârful Coștila.

Am simțit de aici încolo că nu mai trag tare, nu aveam niciun reper vizual mai departe de 10 metri împrejur și voiam să se termine cu bine. Despre traseu … pot spune că e fantastic! Potecile, drumurile cu bolovani, toate îți solicită la maxim îndemânarea și concentrarea. Pedalând pe platou, am început să prind din nou putere, după urcarea istovitoare de mai înainte.

Am trecut și de punctul de alimentare de la Babele și traseul nu dădea semne a se îmbunătăți, din contră, bolovanii au devenit mai mari! În cele din urmă am ajuns pe ultima urcare până în vârf, iar acolo m-au impresionat încurajările turiștilor care coborau. Era o galerie ad-hoc până la finish, cam ce vezi pe cățărările din Turul Franței, dar fără un public așa numeros.

Am terminat! Gata! S-a sfârșit unul din cele mai frumoase concursuri la care am participat… Dar stai, că trebuie să cobor cumva de aici!
Organizatorii ne-au sfătuit să coborâm în grupuri, că e mai sigur așa, date fiind condițiile meteo. Eu am coborât cu Sorin din Timișoara, concurentul ce a terminat inaintea mea, pe locul 7. Abia ajuns din nou la Cerdac și zărind prin ceață un abis pe partea stângă, mi-am amintit unde sunt! Coborârea a decurs fără incidente. Am ajuns la șosea, după alte 10 minute de coborâre de la Babele, și astfel am avut ocazia să pedalez și pe Transbucegi. Impropriu spus să pedalez, că e o coborâre de basm, o pot compara cu coborârea de la Pasul Urdele la Novaci, pe Transalpina.

Spre seară a urmat festivitatea de premiere, într-o atmosferă la fel de prietenoasă ca și organizarea dinainte de concurs și startul. Nu am simțit agitație, nervozitate, stres, în ziua asta. A fost plină de lucruri plăcute. Știam în ce mă bag, organizatorii au făcut o treabă foarte bună, vremea a fost bună, dacă e să țin cont de prognoza din ziua anterioară.
Am plecat din Sinaia cu dorința de a reveni și în anii următori la On Top of the World.
Trebuie să le mulțumesc și colegilor de club, din Bicheru Cycling pentru că m-au sprijinit și încurajat. La fel și lui Robi, de la Alba Sport Vision, pentru că a mers ca un ceas elvețian bicicleta la concurs!

*** FELICITĂRI, ANDREI !

*** Rezultate și poze preluate de la organizatori. Mulțumiri celor implicați în organizarea evenimentului!