Narcisele de la Tecșești, 2015
Există momente când fiecare dintre noi caută solitudinea în liniștea pădurii. În cele mai multe zile, însă, suntem învățați să socializăm. Să ne petrecem timpul alături de alții, familie și prieteni, chiar și de necunoscuți cu care împărtășim aceleași pasiuni. Pornind de la această idee am anunțat prima tură deschisă, în urmă cu mai bine de un an, în octombrie 2013. De la aceste ture deschise s-a născut ideea Bicheru Cycling … și turele acestea vor avea în continuare o importanță aparte. Sunt ture de socializare, pentru amatori, suficient de grele însă pentru a-ți aminti că nu-i vorba de plimbări cu bicicleta prin parc.
Anul trecut, în aceeași perioadă a anului, s-a desfășurat prima ediție “Narcisele de la Tecșești”. Cum participarea a fost destul de numeroasă, ne-am gândit să păstrăm și în calendarul 2015 evenimentul. Ne-am gândit să diversificăm puțin, oferind posibilitatea parcurgerii întregului traseu pe bicicletă (81km și 1300m diferență de nivel) sau scurtarea acestuia, prin deplasarea în alte 2 locații intermediare (Cricău – 52km și Benic – 40km). Tura propusă fiind una de MTB, zonele “scoase” la traseele scurte au fost zone de asfalt, partea de off-road rămânând comună, indiferent de opțiunea aleasă. Pe lângă traseele de pedalat, am oferit și posibilitatea de a ajunge perpedes la locație, plimbăreții urmând să se deplaseze cu mașinile până în Modolești, pe Valea Gălzii. Traseul de drumeție din Modolești nu este unul foarte greu, fiind traseu turistic marcat (triunghi roșu).
Toate detaliile le-am prezentat în evenimentul creat pe pagina de facebook astfel încât alți bicicliști să ni se poată alătura în parcurgerea unui traseu ghidat, fără posibilitatea de a te rătăci. Alături de membrii propri și de bicicliști din zonă își anunțau participarea colegi din grupurile prietene: Plan-B Cycling Club Aiud, Turdeni.ro, Ciclosibiu. Se anunța o tură faină, cu o participare numeroasă, vremea fiind singura care ar putea să ne dea ceva bătăi de cap. Toată săptămâna site-urile meteo au prezentat o vreme schimbătoare, cu ploi și probabilitate de furtună. Rămânea de văzut … am editat puțin prognoză, făcând-o ceva mai optimistă 🙂
De dimineață, am ajuns pe la 9 la OMV Cetate, unde erau deja sosiți primii pedalaci. Rând pe rând a început să crească numărul acestora, astfel încât pe la 9:15 era deja plin de biciclete în parcarea de unde încep majoritatea turelor noastre. Am plecat în grupuri, următoarea oprire fiind programată la Cricău. La terenul de fotbal – regrupare.
Din Cricău în Benic scurtăm pe offroad, pe drumul de pământ, evitând astfel deranjarea șoferilor foarte grăbiți pentru o zi de duminică (calcă frâna, ia mâna de pe claxon, prietene automobilist). În Benic – pauză de hidratare și realimentare la MiniMarketul local și completarea grupului nostru cu colegi din Turda, Aiud și Târgu Mureș. Suntem mulți, neașteptat de mulți … nu mă gândeam, sincer, la o interjudețeană. Nu zăbovim foarte mult, strângeri de mână, povestioare, niște poze de grup și-i dăm drumul. Avem cale lungă de pedalat și nu știm cât va mai sta soarele pe cer.
Pe cățărare – drum de pământ, uscat … cald afară, soare dogoritor pentru perioada asta a anului. Pedalăm liniștit, în grupuri mici sau perechi-perechi … mai putem schimba câte-o vorbă. Marin: “Fain afară, puțin însă prea uscat drumul … s-a întărit pământul și-au rămas urmele de tractor.” No’ asta da! Nu-i bai că-i tare pământul … fiindcă, după câteva cățărări și mici pauze de regrupare, la intrarea în pădure pământul să se înmoaie și noroiul începe să-și facă simțită prezența.
Pe niște coborâri nu foarte lungi, mici derapaje și apar primele căzături. Ușoare, nimic grav, din fericire.
Traseul nu este unul tehnic, de dificultate ridicată. Doar noroiul îngreunează deplasarea, pe unele porțiuni. Până la Muntele Cetii urci mult și destul de solicitant, chiar înainte de final nu se mai pedala. Puțin push-bike nu strică, terenul este plin de pietre, noroios, nu reușește nimeni cățărarea pe biclă.
Am ajuns cu bine la întâlnirea cu trekkerii, care au urcat pe jos din Cheile Întregalde. Am ajuns la poiană la 13:45, parcurgând traseul într-un timp puțin mai scurt decât anul trecut. Luăm pauza binemeritată, scoatem fiecare ce avem prin rucsac de mâncare, povestim … este fain, foarte fain. Câmpul este plin de biciclete, narcise – destul de puține. Probabil, de la an la an vor fi tot mai puține … din păcate, mai sunt și culegători care parcurg traseul cu jipanele pentru a-și umple brațele. Este motivul pentru care nu-mi place la Negrileasa, că a devenit tămbălău – nu știu de ce se numește Sărbătoarea Narciselor, când narcisele sunt cele sacrificate … în fine.
Nu poposim prea mult că apar primii stropi de ploaie. În câteva minute suntem toți în pădure, la adăpost. Plouă mărunt, din ce în ce mai tare. Avem foițe de ploaie, însă temperatura scade, soarele nemaifiind pe cer. Nu mai putem zăbovi prea mult. Facem câteva poze, pe fugă, și-o luăm pe drumul de întoarcere. Ploaia s-a mai oprit puțin, însă, în câteva minute traseul a devenit mult mai noroios. Coborâm majoritatea dintre noi spre Modolești, despărțindu-ne de grupul care decide să se întoarcă pe traseul de urcare, pentru evitarea noroiului. Până în Modolești avem parte de una dintre cele mai faine coborâri din ultima perioadă. Ajungem la intersecția cu Întregalde plini de noroi … însă toată lumea cu un rânjet de satisfacție pe față. Cei care practică tipul ăsta de ciclism cred că înțeleg perfect motivele și senzația. Pentru alții probabil arătam ca niște ciudați …
Unii nu mai zăbovesc, coborând în continuare, pe drumul de pe Valea Gălzii. Alții urcăm puțin până la birtul din sat. Am curățat biclele, am mai stat la o poveste, ne-am schimbat hainele ude leoarcă (cine-o mai avut) … și dă-i la vale. Cât stăteam noi la popas a reînceput ploaia. Și-a plouat … și-a plouat … pe tot drumul de întoarcere a turnat cu găleata. Am coborât pe asfalt cât de repede a putut fiecare, șansele să se însenineze au dispărut complet. La Benic ne-am oprit doar câteva minute, ne-am despărțit pe fugă … sibienii au coborât primii, pe turdeni, aiudeni și târgmureșenii au rămas Ioana și Sorin să-i salute și să-și ia la revedere. Până în Alba Iulia i-am dat cât am putut de tare, cu vânt din față pe unele zone. Claudiu: “astea-s momentele alea când te întrebi – de ce facem asta?”.
Scopul turei noastre a fost de promovare a CICLISMULUI MONTAN, de promovare a cicloturismului în TRASCĂU … de promovare a mișcării. Ne-am bucurat să constatăm că au răspuns invitației noastre atât de mulți participanți. Mulțumim tuturor! Îndeosebi celor care au venit cu mașinile din Târgu Mureș, Aiud, Cugir, Turda și Sibiu.
Traseul BICICLIȘTILOR : Alba Iulia – Șard – Ighiu – Cricău – Benic – Răicani – Modolești – Poiana Galdei – … – Alba Iulia.
Traseul PLIMBĂREȚILOR : auto până în Modolești – traseu triunghi roșu până în poiană.
Premiul special Bicheru Cycling se acordă celor doi copii (Ana și Vlăduț) care au parcurs întreg traseul off-road (Benic – Tecșești – Modolești – Benic).
Să ne vedem cu bine, în număr și mai mare la Reuniunea Anuală de MTB a Trascăului!
Până atunci … s-aveți SPOR LA PEDALAT și vreme bună !
*** Restul pozelor pot fi văzute aici
Vezi tura pe bikemap.net