Cum a fost la Oslea în 2015
Joi – 26.februarie. Ionuț & Iulia au plecat spre Red Bull Oslea Hiride, un concurs interesant, accesibil însă doar celor mai experimentați schiori și snowboarderi, cu o condiție fizică foarte bună. Pe pagina de facebook a evenimentului organizatorii anunțau vreme potrivnică cu vizibilitate foarte redusă.
Sâmbătă – 28.februarie. Din fericire, vremea a ținut cu participanții și organizatorii, ceața s-a ridicat și s-au putut bucura din plin de soare. Telefonul de seară ne anunța rezultatele foarte bune obținute. Cum le-am transmis și lor, simpla participare la eveniment este un succes, fiind singura competiție de hike & ride din țară.
Pe lângă competiția clasică de freeride, concurenții au fost nevoiți să facă față încă unei provocări – să urce pe jos versantul pe o distanță de aproximativ 3.5 km, cu plecare de la cota 1300 m, până la nivelul crestei la cota 1940 m. O misiune grea, mai ales în condiții de zăpadă, frig, porțiuni cu ninsoare, la care se adaugă greutatea echipamentului pe care concurenții trebuie să-l care în spate… Odată ajunși în vârf, fiecare dintre participanți își alege linia pe care dorește să o urmeze pe “terenul virgin”, cu o coborâre de aproximativ 1.4 km și o înclinație de aproximativ 45˚. Traseul are porțiuni de stâncă, fiind ideal pentru realizarea unor trick-uri spectaculoase, punctate de către membrii juriului.
La cafeaua de dimineață ne întâlnim cu prietenii noștri, să-i felicităm și să ne povestească cum s-au simțit.
Ionuț Cioica, loc 4 Ski Open M, (timp urcare 0:59:20, puncte urcare 96, puncte coborâre 122, total puncte 218):
Este cea mai bună clasare pentru mine la Oslea, am scos un loc 4, noroc că am plămâni :). Ca și coborâre aș fi pe locul 7, unde clar lipsa de experiență la asemenea competiții și-a spus cuvântul. Dar vorba de la Oslea … “la anul ….. “. Felicitări organizatorilor din Valea Jiului pentru munca depusă și că au un noroc cu vremea … da’ serios 🙂
Iulia Cioica, loc 4 Ski F, (timp urcare 1:31:27, puncte urcare 26, puncte coborâre 86, total puncte 112):
Oslea Hiride, competiţia care mi-a cam dat de furcă atât în anii trecuţi, cât mai ales anul acesta, când aşteptările au fost mari, iar presiunea sub care am plecat la start, explozivă. Eram pregătită fizic să cobor, dar nu aveam de gând sa forţez la urcare cu tot echipamentul greu în spate, mai ales după ce în ultima perioadă fusesem “dărâmată” de problemele pe care le am la coloană. Ziua a început cam prost, ajunsesem la start pe fugă, apoi, pe urcare, am început să simt că nu fac cel mai bun lucru pentru spatele meu … ce s-ar fi bucurat mai degrabă de un masaj terapeutic. Ajunsă în creastă nu imi simţeam deloc picioarele obosite, dar pulsul creştea din cauza emoţiilor pe care nu le puteam stăpâni nicidecum. După ce am urmărit run-ul adversar, mi-am proiectat linia de coborâre pe care nu aveam cum să o vad integral din zona de start, dar încercam să imi amintesc relieful pe care îl zărisem din depărtare cu două zile înainte, ceaţa blocându-ne atunci planurile. La start am început să tremur mai ceva ca la ediţiile anterioare, ştiind că am două variante: să greşesc – să pierd tot, sau va ieşi cu succes. Chiar în momentele de pregătire din creastă am văzut şi accidentarea lui Roto, lucru care ne-a speriat puţin pe mulţi dintre noi. Am pornit prin ninsoare cu destulă hotărâre, mi-am urmărit traseul, pană la ultimul meu element unde, poate din lipsa luminii, nu am putut aprecia exact formele și zăpada, lucru care m-a făcut să îmi pierd încrederea în puterile mele şi efectiv m-am oprit să mă “odihnesc” puţintel, cum probabil că s-a văzut de jos, apoi am continuat, dar ştiam că totul e în van. Dezamăgirea pe care am simţit-o e greu de descris, mai ales ca nu mai voiam nici un loc 2 sau 3, voiam să fiu sus. Poate că nici măcar nu mă interesa locul, mă interesa să simt bucuria unei coborâri bune, aşa cum am simţit de multe ori schiind împreună cu prietenii sau de una singură. Cu atât mai mare a fost dezamăgirea cu cât condiţiile de zăpada au fost tot mai bune până în ziua concursului, zăpada fiind excelentă pentru o coborâre perfectă; în schimb, mai multă lumină şi câteva raze de soare ar fi schimbat cu mult situaţia … au venit mai apoi pentru concurenţii din a doua parte a zilei de concurs 🙂 Istoria se repetă de câte ori e nevoie, până când lecţia va fi învăţată. Am mult de muncit pe plan mental, ca pe viitor să îmi urmăresc instinctul până la capăt şi să înlătur orice urmă de îndoială. Mă voi strădui să o fac la umătoarele competiţii, fie că vor fi de schi, fie că vor fi de pedalat.
Indiferent de locurile obținute știm că în spatele oricărui concurs se află multă muncă. Pentru cei rămași acasă sunteți SUS. Și VĂ FELICITĂM pentru asta !!!
*** Foto și film preluate de la organizatori. Mulțumiri celor implicați în eveniment!
Concursuri Stiri