Bicherițe la Balaton

Bicherițe la Balaton

Ture MTB
Bicherii noștri pedalează pe potecile țării, dar când ocazia o oferă, acceptă cu drag și provocări în străinătate. Iar când protagoniștii turei sunt… protagoniste, se cere să împărtășim povestea și pe acest site.
Ana, Ioana, Iulia și Maria au fost cele 4 care au pornit în aventura în jurul lacului Balaton. Cu o mașină mică pe care au suspendat cele 4 biciclete, ele au pornit din Alba Iulia vineri la prânz, pentru a ajunge în orașul Balatonfuszo puțin după lăsatea serii. Colegii de club s-au asigurat că ele nu pleacă fără a absolvi examenul tehnic, iar partenerii noștri de la ASV au fost cei care s-au ocupat ca bicicletele să aibă serviceul făcut pentru drum.
tura balaton bicheru (1)
Iar la acest drum trebuie cu siguranță pregătire, pentru că pe fete le așteptau 223 km de pedalat în 3 zile.
Au plecat sâmbăta, în jurul ori 9, în sens trigonometric (adică spre nord, pentru cei care nu-și amintesc orele de matematică din școală). Au luat această decizie pentru că exact în acea zi se desfășura un eveniment cu peste 2000 de bicicliști care făceau turul lacului în acest sens. “Mai bine să-ți poarte trena, decât sa te intersectezi cu ei în sens opus.” Au gândit ele.
Prima oprire au făcut-o în Balatonfured, un oraș pe malul lacului. De fapt cam toate orașele sunt pe malul lacului. A urmat peninsula Tihany cărora i-au dat conștiințos turul. Pe de o parte și-au propus să nu “trișeze” deloc, pe de altă parte această peninsulă este cea mai frumoasă parte de pe traseu, cu case acoperite de stuf și magazine cochete și aranjate. Spre compensare însă, e și zona cu cele mai abrupte urcușuri.
tura balaton bicheru (4)
Drumul continuă prin păduri și pe faleze, iar peisajul nu are cum să te plictisească. Ritmul este bun și fetele în formă, așadar se decid să facă în prima zi aproape jumătate de traseu, până în orașul Keszhtely. Nu e ușor, dar gazdele primitoare pe care le-au întâlnit la Villa Frutta le-au făcut să se simtă ca acasă.
A doua zi au început-o cu vizitatea orașului Keszhtely, a castelului din zonă și a falezei. Erau aproape 30 de grade și vânt ușor din față, așadar pedalarea e mai grea. În această parte a traseului, pista merge mult timp paralel cu șoseaua. Fac pauze mai dese pe traseu și deja se salută cu alte trupe de bicicliști cu care se întâlnesc din când în când. Ce-i drept sunt ușor de recunoscut: 4 fete cu echipament identic: roșu, negru și alb. A doua noapte o petrec la BL Yachtclub din Balatonlelle. E o provocare să găsești cazare în afara sezonului (adică înainte de 5 mai) așadar au rezervat-o din timp. Cu atât mai mult cu cât au căutat ceva cu spa și piscină (fetele tot fete!)
tura balaton bicheru (2) tura balaton bicheru (3)
Pista e în general bună, dar sunt și porțiuni de pietriș, gropi sau denivelări. Au de făcut două pene și se descurcă în timp record (cel puțin la a doua).
În ultima zi au pedalat puțin peste 60 de kilometri. Au făcut distranța din două segmente. Prima până la Sifok, unde au avut parte de umbră și vânt din spate, deci pedalatul a mers de minune. Pentru a doua sesiune, de la Sifok la Balatonfuzfo, soarele le-a dat mari bătăi de cap. Dar au reușit să termine și această zi, și încă având o medie de 25 kilometri/ oră. Nu a fost ușor, dar a fost cu siguranță una dintre cele mai frumoase ture făcute! Iar pentru o poveste mai detaliată puteți citi blogul Iuliei.
Iar “din casă” vă dăm de știre că fetele au început deja să se gândească la alte aventuri, așa că rămâneți aproape pentru a fi la curent cu noutățile!
La sfârșit de sezon ne dăm … ENDURO!

La sfârșit de sezon ne dăm … ENDURO!

Concursuri Stiri

Salutare tuturor Bicherilor și tuturor celor care pun bucuria între picioare! (știți voi, treaba aia cu … “put the fun between your legs”) .

Anul ăsta m-am dat mai mult ca anu’ trecut și în ultima lună am fost la trei evenimente de gen organizate de oameni diferiți. În consecință, aș vrea să fac un review, din perspectiva unuia care nu se dă nici prea bine nici prea rău și care participă pentru distracție, voie bună și oameni faini.

Primul dintre concursurile la care am fost e cel de la BRAȘOV – OFF-CAMBER ENDURO – 26, 27 septembrie.
Zona, traseele speciale și transferurile au fost super faine, însă ploaia a stricat puțin din farmec. Unora le-a prins bine (vezi Pascu Sergiu) și per total a fost distractiv. Oamenii care au fost în zonele de start și finish au rezistat eroic pe o vreme pe care, vorba aia “Nici mâța n-o scoți afară din casă!” Jos pălăria în fața lor, în special fetelor de la start PS3 și PS4. :) Pe probele speciale nu am întampinat probleme, în schimb la semnalizarea transferurilor a fost dezastru. M-am pierdut între PS1 și PS2, în condițiile în care cu o zi înainte am fost pe acolo. Dacă eram singurul, mai ziceam că-s eu bou, dar se pare că am fost o ciurdă mai mare. Atmosfera în zona de start nu a fost prea friendly. Din punctul meu de vedere, lumea a fost cam nervoasă, încordată și de departe părea un eveniment exclusivist adresat doar celor cu “denumire cu origine controlată”. Nu m-am simțit ca între prieteni, sau măcar ca între oameni care împart aceeași pasiune. S-a văzut mai degrabă ca un One man show, sau ca o “încordare degeaba de mușchi” ca să citez un concurent cu care parcurgeam transferurile.

offcamber_01

Pachetul de start a fost dezamăgitor, în sensul că nu cred că am pretenții prea mari când pretind un număr de concurs care să stea pe bitză chiar dacă plouă, timp de 2 zile cât ține evenimentul. La 85 de lei taxă de participare se putea un număr dintr-un material mai bun. Știu eu pe unii care au reușit, deci, se poate. Am auzit comentarii cum că “Pai de ce ți-ai pus și tu numărul de azi? Trebuia să îl pui doar mâine, la concurs”. În condițiile în care în ziua respectivă se făceau calificări, un subiect delicat de asemenea. Calificări în care, te dădeai sau nu, oricum nu prea era important, dovadă fiind faptul că nume importante de pe primele locuri au preferat să facă altceva în timpul acela. O chestie destul de nasoală a fost faptul că nu am putut forma grupe cu ordinea de start. Adică, dacă eu m-am dus cu 5-6 prieteni acolo și aș fi vrut să mă dau pe transferuri cu ei, nu s-a putut. Așa a fost regulamentul, l-am respectat, dar ar fi fain ca la anul să ne putem da cum vrem. Și știm că se poate și că-i fain din alte locuri.

04

Biletul cu timpii de start a fost rupt dintr-o coală A4 sec, evident. Cronometrarea (rezultatele) au lăsat de asemenea de dorit. Am plecat din poiană și de abia mai apoi au început să apară pe Facebook, în condițiile în care există sisteme de cronometrare care, când treci pe la finish, iți scot bon cu timpi și alte cele. Să nu-mi spuneți că-i scump, sau greu să faci așa ceva, că nu vă cred. Clasamentul s-a făcut cu pixul pe o foaie, iar premierea s-a strigat de pe un șervețel. Am dovezi dacă insistă careva.
A fost fain ca experiență, dar mă așteptam la mai mult. Mă duc și la anu’ pentru că toată lumea merită o a 2-a șansă.

*** Rezultate Off-Camber Enduro 2015, categoria Hobby: Sergiu Pascu – locul 2 (21m:32s), Mihai Lazăr – locul 21 (29m:06s), Andrei Burnete – locul 45 (37m:46s), Martin Nicoldi – locul 50 (43m:01s)

Al 2-lea concurs a fost organizat o săptămână mai târziu – BĂIȘOARA ENDURO – 3, 4 octombrie.
Experiența de aici a fost mult mai bună decât cea de la Brașov, din toate punctele de vedere. Poate și aici prea multa competivitate, dar e totuși concurs, și oamenii și-au dat interesul ca participanții să se simta bine primiți. Traseele au fost faine, atât specialele, cât și transferurile. PS1 și PS2 s-au suprapus în câteva porțiuni cu traseul de la Maratonul Băișorii din vară. Bolovani la greu, porțiuni de dat la pedală, apă și noroi, adică ENDURO. Eu, dacă aș fii în locul organizatorilor, aș fi mândru și nu aș pleca urechea la gura lumii (vezi problema cu startul în urcare). Traseele și transferurile au fost marcate bine spre foarte bine. Eu nu am avut dificultăți în găsirea punctelor de start, și nici nu am auzit pe alții să aibă.

bai1_01

Pachetul de start a fost de asemenea mult mai bine pus la punct decât la Brașov. Numărul de concurs era dintr-un material de puteai să iți faci mudguard din el și nu s-ar fi stricat nici într-un an, iar la prețul de 90 de lei aveai incluse 2 zile de dat cu telescaunul pentru a ajunge la PS3 și PS4.
Cronometrarea a fost la alt nivel, de asemenea. Când predai cipul puteai să iți vezi timpul și poziția în clasament în timp real, pe un monitor de pe mașina RED BULL.
Bottom line, a fost super și la anul mă duc cu siguranță, pentru că a fost fain!

bai_02

*** Rezultate Băișoara Enduro 2015, categoria Seniori: Mihai Lazăr – locul 20 (27m:34s), Andrei Burnete – locul 32 (31m:55s), Sergiu Pascu – locul 41 (37m:37s), Martin Nicoldi – DNF

Al 3-lea concurs a fost cel de la REȘIȚA – METAL ENDURO – 17, 18 octombrie. Pentru ei nu aș putea să găsesc o piesă mai potrivita decât : https://www.youtube.com/watch?v=hSTivVclQQ0 .
Aici am fost și anul trecut și pot să spun că totul a fost mult mai bine!
A fost cel mai fain, cel mai bine organizat și cel mai user friendly eveniment de genul.

metal01

Transferurile au fost aceleași, dar traseele PS1, PS3 și PS4 s-au schimbat și sunt mult mai fun. Oamenii (organizatorii) au fost la fel de prietenoși ca anul trecut și m-am simțit ca între colegii de la Bicheru. Am fost întrebat de sănătate, deși nu sunt nici măcar între primii 10, iar dacă am avut nevoie de ceva, s-a rezolvat fără tam tam și alte chestii.
Trasee și transferuri marcate impecabil.

metal_02

Pachetul de start a fost de asemenea super fain, tricou și număr faine, plus grafic cu specialele și transferurile, precum și stickere numa’ bune de împodobit cadre sau căști.
Cronometrarea a fost pe măsura așteptărilor, fără greșeli, evenimente sau pixuri, cu bon la sfârșit pentru fiecare concurent, plus clasament intermediar listat destul de des.
Mulți voluntari și organizatori, foarte prietenoși și implicați cu sufletul. Asta a facut diferența aici!

*** Rezultate Metal Enduro 2015: Sergiu Pascu – locul 8 (20m:16s), Ștefan Cioica – locul 17 (21m:37s), Mihai Lazăr – locul 22 (22m:55s), Andrei Burnete – locul 30 (23m:32s), Martin Nicoldi – locul 58 (26m:41s)

comparatie

CEL MAI FAIN EVENIMENT ENDURO AL ANULUI merge la . . . METAL ENDURO REȘIȚA! Mulțumesc baieților de acolo! Ne vedem la anul!

Eu cred că 80% dintre oamenii care merg la genul ăsta de concursuri merg pentru atmosferă, pentru oameni faini, pentru amintiri (un număr de concurs, tricou sau medalie) și pentru experiența în sine. Premiile contează pentru primii de pe podium … și poate nici pentru ei, iar ca să reușeșsti să organizezi așa ceva, trebuie să conștientizezi că fără cei 80% nu ai nicio șansă. Și nici fără voluntari sau oameni care fac asta din suflet, și nu din orgolii.

Mulțumesc tuturor celor care s-au implicat în organizerea acestor evenimente, sper să ne revedem la anul, iar dacă am supărat pe cineva, îmi cer de pe acum scuze!
Zi faină tuturor !!!

*** Rezultate și poze preluate de la organizatori. Mulțumiri fotografilor implicați!