Creasta Ampoiței
Vremea s-a mai încălzit așa că ne-am propus să facem o tură adevărată offroad. Obiectivul turei a fost să coborâm în Ampoița de la Iezerul Ighielului pe creasta din partea stângă geografic a Văii Ampoiței, în Trascău.
Traseul a fost așa: Alba Iulia – Șard – Ighiu – Valea Ighielului – Iezerul Ighielului – Vf. Prislopului – Piatra Bulzului – Dealu Dumbroșii – Ampoița – Alba Iulia.
Am plecat din Alba Iulia un grup destul de numeros – 14 cicliști și, chiar dacă uneori e destul de greu să te deplasezi offroad în număr mare, acum ritmul impus până în Ighiel a fost foarte alert. Din Ighiel începem să urcăm deja clasica vale până la Iezer. Pe ultima parte a cățărării, înainte să ajungem la lac, ne-am adus aminte ce grea este urcarea mai ales pe ultimele serpentine. Altă dată părea mult mai ușor, dar se pare că uităm destul de repede.
Ajungem în sfârșit la Iezer, unde facem prima pauză mai serioasă de hidratare si alimentare. Unii dintre noi decid să se întoarcă acasă tot pe vale, ceilalți continuăm traseul prestabilit. Începem să urcăm de la Iezer sus pe creastă, de fapt e doar pushbike, drumul fiind total impracticabil din cauza tăietorilor de lemne. Până să ajungem pe creastă mai trecem printr-o pădure, alt pushbike pe o scurtătură pe care nu o recomandăm (am și modificat track-ul în acea zonă să nu ne înjure alții care vor să ne urmeze ruta).
Sus pe creastă dăm de un drum perfect pentru mountainbike și începem să-l parcurgem admirând în dreapta Valea Ampoiței. Avem parte de una dintre cele mai frumoase coborâri pe creastă, drumul este perfect uscat, pământ și iarbă. Trecem pe lângă Piatra Bulzului pe care nu o poți rata fiind cea mai ascuțită formă de relief din calea ta. Ajungem pe Dealul Dumbroșii unde se află și o stână. Când am trecut noi nu era nimeni, dar e bine să știi că s-ar putea să dai de câini acolo. De pe deal în dreapta se văd Cheile Ampoiței. Avem parte și de câteva pene de cauciuc drumul fiind presărat din loc în loc cu măceși. E recomandat să ai presiune mai mare în cauciucuri pentru a reduce riscul de pană. Noi am “reușit” să adunăm vreo patru pene în total, dar nu s-a plâns nimeni, ba din contră chiar ne bucurăm că mai facem câte o pauză de-o poveste.
Într-un final ajungem la o casă părăsită unde inițial trebuia să mergem tot înainte dar cu toate că avem la noi harta “reușim” din nou să facem dreapta pe langă casă și să ratăm traseul propus. Drumul e întrerupt la un moment dat de doi brazi tăiați sau căzuți în drum, dar trecem de ei și continuăm aventura. Nu ne-a părut rău pentru că avem parte de o coborâre adevărată. Pe alocuri traseul seamănă cu porțiuni dintr-o cursă de downhill, încercăm să stăm unii pe biciclete, alții avem probleme să ne ținem chiar pe picioare, dar reușim și ajungem toți teferi jos, chiar în centrul satului.
Ajunși în Ampoița nu puteam rata oprirea la plăcinte pe care le visam încă de la Iezer.
Alte câteva poze de pe traseu vezi aici
Vezi tura pe bikemap.net