2015 – The Begining

Stiri

An de an întâlnim tot mai mulți bicicliști pe traseele noastre. Prin 2012, abia dacă ne strângeam vreo 3 … 4 la câte-o tură de 30km, prin împrejurimi. Au trecut câțiva ani de-atunci și acum suntem mai mulți și mai motivați. Și trecem la etapa următoare, ne dorim zone noi și trasee necunoscute încă. Unii vrem antrenamente intense, participări la concursuri și performanță sportivă. Alții căutăm peisaje montane și liniștea pădurii, relaxarea de după o săptămână de muncă. Unii ne dorim atragerea altora către această pasiune prin organizarea de evenimente și concursuri. TOȚI suntem însă uniți de plăcerea și nevoia nebună de a pedala.

Ne bucurăm că, în tot acest timp, am avut alături de noi PRIETENI. Prieteni care ne-au ajutat și susținut necondiționat. Mulțumim Alba Sport Vision pentru că au crezut în noi încă de la început, ajutându-ne de fiecare dată când am avut nevoie. În acest an avem și susținerea altor firme, care s-au alăturat eforturilor noastre de a promova în continuare sportul iubit: Elis Pavaje, Tobimar, Dacia Market și Stromteh. Credem că, împreună cu partenerii noștri – Primăria comunei Ciugud, Municipiul Alba Iulia, Alba24.ro – vom putea realiza mai bine ceea ce ne-am propus. Nu în ultimul rând, mulțumim colaboratorilor noștri de la Metropolis Sibiu pentru că ne fac să arătăm ca o ECHIPĂ.

Deși vremea nu ține deloc cu noi în această perioadă, devenind schimbătoare, rece și ploioasă aproape în fiecare sfârșit de săptămână, tot ne-am strâns câțiva bicheri. Față de anul trecut, când ne-am întâlnit în Cetate, anul acesta am ales Pista de biciclete din zona Valea Popii – Dealul Mamut, inaugurată oficial în august 2014. Am ales-o dintr-un motiv simplu: ne place. Ne-ar fi plăcut să avem și soare, însă nu putem influența vremea. Ne-am putut bucura, cu acordul Primăriei Municipiului Alba Iulia, de noua zonă de picnic și agrement.

Mulțumim tuturor celor care înțeleg pasiune noastră și ne susțin. Sperăm să o facă și în continuare, să reușim în cât mai multe dintre planurile noastre viitoare. În cazul în care mai sunt și alții (parteneri, sponsori, voluntari) care ar dori să se implice, lista este deschisă :)

S-aveți spor la pedalat !

Mai multe poze sunt aici

Creasta Ampoiței

Ture MTB

Vremea s-a mai încălzit așa că ne-am propus să facem o tură adevărată offroad. Obiectivul turei a fost să coborâm în Ampoița de la Iezerul Ighielului pe creasta din partea stângă geografic a Văii Ampoiței, în Trascău.

Traseul a fost așa: Alba Iulia – Șard – Ighiu – Valea Ighielului – Iezerul Ighielului – Vf. Prislopului – Piatra Bulzului – Dealu Dumbroșii – Ampoița – Alba Iulia.

Am plecat din Alba Iulia un grup destul de numeros – 14 cicliști și, chiar dacă uneori e destul de greu să te deplasezi offroad în număr mare, acum ritmul impus până în Ighiel a fost foarte alert. Din Ighiel începem să urcăm deja clasica vale până la Iezer. Pe ultima parte a cățărării, înainte să ajungem la lac, ne-am adus aminte ce grea este urcarea mai ales pe ultimele serpentine. Altă dată părea mult mai ușor, dar se pare că uităm destul de repede.

Ajungem în sfârșit la Iezer, unde facem prima pauză mai serioasă de hidratare si alimentare. Unii dintre noi decid să se întoarcă acasă tot pe vale, ceilalți continuăm traseul prestabilit. Începem să urcăm de la Iezer sus pe creastă, de fapt e doar pushbike, drumul fiind total impracticabil din cauza tăietorilor de lemne. Până să ajungem pe creastă mai trecem printr-o pădure, alt pushbike pe o scurtătură pe care nu o recomandăm (am și modificat track-ul în acea zonă să nu ne înjure alții care vor să ne urmeze ruta).

Sus pe creastă dăm de un drum perfect pentru mountainbike și începem să-l parcurgem admirând în dreapta Valea Ampoiței. Avem parte de una dintre cele mai frumoase coborâri pe creastă, drumul este perfect uscat, pământ și iarbă. Trecem pe lângă Piatra Bulzului pe care nu o poți rata fiind cea mai ascuțită formă de relief din calea ta. Ajungem pe Dealul Dumbroșii unde se află și o stână. Când am trecut noi nu era nimeni, dar e bine să știi că s-ar putea să dai de câini acolo. De pe deal în dreapta se văd Cheile Ampoiței. Avem parte și de câteva pene de cauciuc drumul fiind presărat din loc în loc cu măceși. E recomandat să ai presiune mai mare în cauciucuri pentru a reduce riscul de pană. Noi am “reușit” să adunăm vreo patru pene în total, dar nu s-a plâns nimeni, ba din contră chiar ne bucurăm că mai facem câte o pauză de-o poveste.

Într-un final ajungem la o casă părăsită unde inițial trebuia să mergem tot înainte dar cu toate că avem la noi harta “reușim” din nou să facem dreapta pe langă casă și să ratăm traseul propus. Drumul e întrerupt la un moment dat de doi brazi tăiați sau căzuți în drum, dar trecem de ei și continuăm aventura. Nu ne-a părut rău pentru că avem parte de o coborâre adevărată. Pe alocuri traseul seamănă cu porțiuni dintr-o cursă de downhill, încercăm să stăm unii pe biciclete, alții avem probleme să ne ținem chiar pe picioare, dar reușim și ajungem toți teferi jos, chiar în centrul satului.

Ajunși în Ampoița nu puteam rata oprirea la plăcinte pe care le visam încă de la Iezer.

Alte câteva poze de pe traseu vezi aici

Vezi tura pe bikemap.net

Route 2,942,966 – powered by www.bikemap.net

Cum a fost la Oslea în 2015

Concursuri Stiri

Joi – 26.februarie. Ionuț & Iulia au plecat spre Red Bull Oslea Hiride, un concurs interesant, accesibil însă doar celor mai experimentați schiori și snowboarderi, cu o condiție fizică foarte bună. Pe pagina de facebook a evenimentului organizatorii anunțau vreme potrivnică cu vizibilitate foarte redusă.

Oslea 2015

Sâmbătă – 28.februarie. Din fericire, vremea a ținut cu participanții și organizatorii, ceața s-a ridicat și s-au putut bucura din plin de soare. Telefonul de seară ne anunța rezultatele foarte bune obținute. Cum le-am transmis și lor, simpla participare la eveniment este un succes, fiind singura competiție de hike & ride din țară.

Pe lângă competiția clasică de freeride, concurenții au fost nevoiți să facă față încă unei provocări – să urce pe jos versantul pe o distanță de aproximativ 3.5 km, cu plecare de la cota 1300 m, până la nivelul crestei la cota 1940 m. O misiune grea, mai ales în condiții de zăpadă, frig, porțiuni cu ninsoare, la care se adaugă greutatea echipamentului pe care concurenții trebuie să-l care în spate… Odată ajunși în vârf, fiecare dintre participanți își alege linia pe care dorește să o urmeze pe “terenul virgin”, cu o coborâre de aproximativ 1.4 km și o înclinație de aproximativ 45˚. Traseul are porțiuni de stâncă, fiind ideal pentru realizarea unor trick-uri spectaculoase, punctate de către membrii juriului.

La cafeaua de dimineață ne întâlnim cu prietenii noștri, să-i felicităm și să ne povestească cum s-au simțit.
Ionuț Cioica, loc 4 Ski Open M, (timp urcare 0:59:20, puncte urcare 96, puncte coborâre 122, total puncte 218):

Este cea mai bună clasare pentru mine la Oslea, am scos un loc 4, noroc că am plămâni :). Ca și coborâre aș fi pe locul 7, unde clar lipsa de experiență la asemenea competiții și-a spus cuvântul. Dar vorba de la Oslea … “la anul ….. “. Felicitări organizatorilor din Valea Jiului pentru munca depusă și că au un noroc cu vremea … da’ serios :)

Ionuț
Ionuț

Iulia Cioica, loc 4 Ski F, (timp urcare 1:31:27, puncte urcare 26, puncte coborâre 86, total puncte 112):

Oslea Hiride, competiţia care mi-a cam dat de furcă atât în anii trecuţi, cât mai ales anul acesta, când aşteptările au fost mari, iar presiunea sub care am plecat la start, explozivă. Eram pregătită fizic să cobor, dar nu aveam de gând sa forţez la urcare cu tot echipamentul greu în spate, mai ales după ce în ultima perioadă fusesem “dărâmată” de problemele pe care le am la coloană. Ziua a început cam prost, ajunsesem la start pe fugă, apoi, pe urcare, am început să simt că nu fac cel mai bun lucru pentru spatele meu … ce s-ar fi bucurat mai degrabă de un masaj terapeutic. Ajunsă în creastă nu imi simţeam deloc picioarele obosite, dar pulsul creştea din cauza emoţiilor pe care nu le puteam stăpâni nicidecum. După ce am urmărit run-ul adversar, mi-am proiectat linia de coborâre pe care nu aveam cum să o vad integral din zona de start, dar încercam să imi amintesc relieful pe care îl zărisem din depărtare cu două zile înainte, ceaţa blocându-ne atunci planurile. La start am început să tremur mai ceva ca la ediţiile anterioare, ştiind că am două variante: să greşesc – să pierd tot, sau va ieşi cu succes. Chiar în momentele de pregătire din creastă am văzut şi accidentarea lui Roto, lucru care ne-a speriat puţin pe mulţi dintre noi. Am pornit prin ninsoare cu destulă hotărâre, mi-am urmărit traseul, pană la ultimul meu element unde, poate din lipsa luminii, nu am putut aprecia exact formele și zăpada, lucru care m-a făcut să îmi pierd încrederea în puterile mele şi efectiv m-am oprit să mă “odihnesc” puţintel, cum probabil că s-a văzut de jos, apoi am continuat, dar ştiam că totul e în van. Dezamăgirea pe care am simţit-o e greu de descris, mai ales ca nu mai voiam nici un loc 2 sau 3, voiam să fiu sus. Poate că nici măcar nu mă interesa locul, mă interesa să simt bucuria unei coborâri bune, aşa cum am simţit de multe ori schiind împreună cu prietenii sau de una singură. Cu atât mai mare a fost dezamăgirea cu cât condiţiile de zăpada au fost tot mai bune până în ziua concursului, zăpada fiind excelentă pentru o coborâre perfectă; în schimb, mai multă lumină şi câteva raze de soare ar fi schimbat cu mult situaţia … au venit mai apoi pentru concurenţii din a doua parte a zilei de concurs :) Istoria se repetă de câte ori e nevoie, până când lecţia va fi învăţată. Am mult de muncit pe plan mental, ca pe viitor să îmi urmăresc instinctul până la capăt şi să înlătur orice urmă de îndoială. Mă voi strădui să o fac la umătoarele competiţii, fie că vor fi de schi, fie că vor fi de pedalat.

Iulia
Iulia

Indiferent de locurile obținute știm că în spatele oricărui concurs se află multă muncă. Pentru cei rămași acasă sunteți SUS. Și VĂ FELICITĂM pentru asta !!!

***  Foto și film preluate de la organizatori. Mulțumiri celor implicați în eveniment!

Încălzirea

Ture MTB

De când am început turele astea de grup, ce au loc în general duminica, mare lucru nu am schimbat în planificarea lor. Cafeaua de dimineață este, probabil, cea mai bună ocazie pentru discuții. Și pentru planuri. Miercuri – joi – vineri stabilim pe unde am vrea să pedălăm în weekend, ne uităm pe prognoză, iar duminica … pedalăm. Apoi, luni – marți dezbatem, la aceeași cafea de dimineață, pe unde-am fost. Și, din nou, miercuri – joi – vineri și tot așa. Anul 2015 are 52 de duminici, cu iarna asta am irosit deja șapte. Câteva însă, tot ne-au mai rămas.

Ne place cafeaua de dimineață. Nu neapărat cafeaua în sine, ci socializarea. Așa a început totul, cu ceva timp în urmă, la întâlnirile astea matinale.

An de an ne dorim mai mult și am vrea să facem lucrurile altfel. Este ceva perfect normal, omenesc, monotonia nu ne caracterizează. În 2015 am vrea și “Tura de sâmbătă” și antrenamente, concursuri, evenimente. Cam multe vrem. Am vrea zone noi și munți noi.

Destul cu introducerea.

În 2012 – Ampoița, 2013 – Ampoița, 2014 – tot Valea Ampoiței. În acest an, Claudiu și-a dorit să începem altfel – de miercuri ne tot uităm pe prognoză. Va fi vreme numai bună de pedalat. Și, deși s-au mai mișcat unele biciclete în iarna asta care cred că s-a cam terminat, se anunța primul weekend cu temperaturi de +10°C. Lumea vrea să se miște, să se dezmorțească, să iasă din hibernare. Tura propusă este una “de încălzire”, fără urcări și coborâri abrupte, doar pe asfalt și puțin forestier, pe drumuri cunoscute nouă, accesibilă oricărui pasionat de ciclism.

Chiar sperăm să ne bucurăm de cât mai mult de soare, că frig a fost destul. Ieri a fost cald, zi de primăvară, cu soare întreaga zi și temperaturi de peste +10°C. Azi, de dimineață, consult Meteo Blue – maxim +9°C și puțină ploaie între 11:00 – 14:00. Norii observați de la geam îmi confirmă că s-a schimbat puțin vremea față de ieri și este posibil chiar să plouă. Asta este. Nu mai amânăm pe săptămâna viitoare. Doar am avut și grindină în una din primăverile trecute.

Ne strângem 10 bicheri la OMV, nu chiar de la primele ore ale dimineții. Printre participanți – Vlăduț, mezinul nostru, de data asta neînsoțit și Petre, revenit pe biclă după vreo 9 luni. Un ceai, o cafea, câteva povești și gata, hai să-i dăm drumul. Prea cald nu este afară, nicidecum +10°C, cum speram noi.

Imediat ce ieșim din oraș în câmp liber, vântul își face simțită prezența destul de rece. Ne încălzim însă rapid pe cățărarea din Drâmbar către Hăpria. Asfalt proaspăt turnat, nicio mașină – exact ce ne trebuie. Către Dumitra urmează încă o urcare, de data asta fără asfalt. Ne regrupăm, coborâm în Dumitra și de-aici vrem s-ajungem în Straja. Asfalt? De unde așa ceva. Forestier? Știam că nu există. Așa încât o luăm fiecare pe unde putem, noroiul nu avem cum să-l mai ocolim acum. Remarcabil însă cât de mult noroi poate aduna un copil pe roțile unei biciclete. Ne oprim pe iarbă să curățăm roțile, îndeosebi bicla nouă a Vladului, care cred că avea vreo 25 de kile. Upgrade. I-a făcut botezul.

Pe iarbă este OK. Mai pe bicle, mai pe lângă ele, le mai curățăm roțile prin zăpada care încă nu s-a topit. Ajungem, în cele din urmă, în punctul cel mai de sus, de unde începem coborârea. O coborâre foarte faină, pe drum de pământ și iarbă. Ajunși la asfalt ne propunem să nu mai facem multe opriri. E frig când stai pe loc, când ești încălzit simți frigul din plin.

Eram pe cățărare, înainte de Straja când … PAAANĂĂĂ!!! E strigătul auzit din spate. Luci este pe lângă biclă, deci a lui este. Ne oprim toți să-l ajutăm și să ne regrupăm. Nu durează mult și pornim în grup mai departe. Din Straja până în Șeușa știm că este doar asfalt, drumuri faine necirculate de autoturisme. Trecem podul peste Mureș și ajungem la barieră unde ne oprim din nou. Rând pe rând sosesc toți. De aici, fiecare pe scurtătura știută către casă.

Nu a fost soare, dar nici nu a plouat. Și dacă ploua tot nu prea conta. Nu ne obligă nimeni, facem asta din plăcere! Cel care stă acasă și se uită pe geam nu va înțelege niciodată. Unde e plăcerea?! Poate, dacă vei încerca sportul ăsta, vei înțelege.

Vezi tura pe bikemap.net

Route 2,910,642 – powered by www.bikemap.net

Steagul bicherilor ajunge la 4130m

Stiri

Expediția parapantiștilor continuă: băieții au dus steagul bicherilor la o înălțime amețitoare – 4130m, Annapurna Base Camp, fără echipament.

La 10 minute după ce au coborât a fost și o avalanșă soldată cu 7 victime.

Din fericire, ai noștri sunt teferi și nevătămați. Îi așteptăm acasă cu o poveste completă despre aventurile lor.

Bicherii la Oslea și în 2015

Concursuri Stiri

Peste exact 2 săptămâni, în data de 28.02.2015, cei mai tari schiori și snowboarderi din țară vor lua startul în singura competiție de hike & ride din România. Competiția Red Bull Oslea Hiride 2015, ajunsă la a 4-a ediție, și-a modificat puțin formatul, în acest an având categoriile Open și Pro. Înscrierile s-au încheiat deja, organizatorii limitând numărul participanților pentru maxima siguranță a acestora.
Ca și la edițiile trecute, Iulia și Ionuț vor participa și de această dată.

Le dorim spor la antrenamente și MULT SUCCES bicherilor noștri!

La tanti Saveta

Drumeții

“Acum vreo 3 săptămâni am dat de o căsuță pe un deal ascuns. Cam ca cea din povești, unde locuia mătușa Saveta, o batrânică singură cu suflet mare care ne-a dat mere fermecate. Vecina Savetei, tot Saveta, are soț și copii care mai vin din când în când. Mătușa Saveta însă, are o poveste mai tristă, pe care nu o să o spun aici. Ne chemase pe la ea, așa că am mai venit la ea, trecând peste vremea rea, care a facut să rămânem doar doi. A fost o zi perfectă de toamnă târzie învăluită în ceață stranie. Am găsit căsuța în liniște, doar cațelul lătra din șură.” – Ju Ju.

După această primă vizită făcută de prietena noastră Ju Ju, tot la inițiativa ei am plecat într-o drumeție înainte de Crăciun pentru a instala la tanti Saveta un panou solar cu baterie. Tanti Saveta nu are curent electric, așa că echipa Bicheru s-a transformat în Moș Crăciun pentru a-i aduce acest panou solar portabil care alimentează un bec.

Fecioreasca de noiembrie

Ture MTB

A trecut și Revelionul Bicherilor, însă vremea încă mai ține cu bicicliștii. Așa încât, pe sfârșit de sezon, fiecare mai are unele planuri și dorințe. Pe unde mai putem pedala? Ce a mai rămas neparcurs?

Cum nu am parcurs niciodată o creastă chiar din apropierea orașului nostru, vreo câțiva am hotărât să rămânem în zonă, să lăsăm mașinile în garaje și să facem o tură clasică, plecând pe bicicletă de-acasă.

În proiectarea turei am folosit harta acăsenilor (le mulțumim lui Cristi și Vlad), am mai deviat noi pe traseu, c-așa suntem, dar a fost frumos. CHIAR FAIN TARE.

Am urcat pe Valea Ampoiței și-am parcurs creasta pe soare, am avut timp de povești ca-ntre bicheri (de data asta fiind fără fete), i-am cunoscut pe nea Gligor și pe tanti Livia, oameni simpli, dornici de a schimba o vorbă pe munte. În privința traseului, îl recomandăm a fi parcurs, toamna mai ales. Singurul impediment ar putea fi măceșii – așa încât ai grijă la spini!
Continue reading